Bucovina este acel tărâm de poveste unde, atunci când te uiţi în zare, ai senzaţia că ai toată lumea la picioare şi, totodată, te simţi mai aproape de cer. Primăvara vezi cum natura prinde viaţă. Vara e cel mai bun moment să numeri stelele de pe cer pentru că acolo se văd în toată splendoarea lor şi sunt, parcă, mai multe ca oriunde în lume. Toamna se numără… culorile, nu doar bobocii. Dar iarna, ei bine, iarna e o poveste aici pentru că, dincolo de peisajele a căror frumuseţe nici măcar Eminescu nu ar fi reuşit să o transpună în cuvinte, ai ocazia să vezi obiceiuri de mult uitate. Bucovina iarna e de fapt o călătorie nu doar în spaţiu, ci şi în timp.
În acest peisaj, în acest colţ uitat de lume, departe de agitaţia urbană, departe de griji şi de pandemie, departe pur şi simplu, câţiva antreprenori au realizat un proiect de turism care nu doar că oferă necesarul de distanţare din această perioadă, dar pare şi un panaceu bun pentru anxietatea care ne înconjoară.
„Haita Land a apărut din dorinţa de a trăi experienţa plaiului românesc străvechi, însă având la dispoziţie toate facilităţile zilelor noastre“, povesteşte Vlad Iftimie, unul dintre fondatorii proiectului, un antreprenor cu experienţă în special în zona de energie şi utilităţi.
El îşi aminteşte că totul a început de la un teren uitat de lume din satul Gura Haitii, cu o casă veche de peste 100 de ani şi o viziune. De altfel, numele întregului concept este Haita Land.
„În casă locuise pe vremuri un haiduc şi se vedea clar că locul are o poveste de spus. Noi mergeam vara acolo şi stăteam în corturi, iar iarna foloseam bucătăria de vară. Am fost pur şi simplu cuceriţi de viaţa simplă, de peisaj şi de atmosfera mistică.“ Apoi, tot mai mulţi cunoscuţi de-ai lui Vlad au devenit fascinaţi de loc, aşa că s-au gândit să îl reînvie cumva, dar păstrându-i istoria.
„Încă de la început am hotărât că o să tratăm locul în acelaşi mod în care ne tratase şi el pe noi: cu respect.“ Astfel, au decis că vor construi într-un mod neinvaziv, utilizând materiale şi resurse din zonă şi făcând o reverenţă în faţa acelui tărâm magic. Au organizat toată povestea în jurul oamenilor care înţeleg un alt gen de turism: oameni care apreciază un sat eclectic în vârf de munte – la 1.200 de metri altitudine -, dar care se pot bucura, în acelaşi timp, de facilităţile lumii în care trăim. „Am căutat câţiva investitori, am setat un framework şi am început să construim Haita Land.“
Au început construcţia primei case, „Pridvor“, în luna mai a anului 2018 şi au finalizat lucrările în ianuarie 2019. Tot în anul 2018, dar în august, au demarat lucrările la cea de-a doua casă, „Sihastru“, pe care au reuşit să o inaugureze în mai anul următor.
„Ne-am propus maximum 13 unităţi locative şi o zona de camping / glamping. Momentan ne bucurăm de patru unităţi, fiecare cu povestea şi identitatea ei.“ Mai exact, momentan sunt trei case: „Sihastru“, „Pridvor“ şi „Cuib“. Cele două case mai mici („Sihastru“ şi „Pridvor“) se închiriază în totalitate, turiştii având la dispoziţie şi 1.500-2.000 de metri pătraţi de curte, unde îşi pot desfăşura vacanţele în linişte.
În „Cuib“ există două apartamente ce pot fi închiriate fie separat, fie împreună, ele fiind „legate“ printr-o uşă secretă ce poate sau nu să fie deschisă, în funcţie de preferinţa clienţilor.
„Am păstrat aceeaşi linie generală de design, însă cu anumite variaţii pentru fiecare construcţie în parte.“ Amenajarea se concentrează pe contrastul dintre căldura lemnului şi neutralitatea negrului regăsit în elementele de mobilier, tâmplărie, obiecte de iluminat şi radiatoare verticale, la care se adaugă accente de alb, galben şi nuanţe de gri. „Am lucrat cu un arhitect-şef al acestui întreg proiect, Sergiu Popa, însă fiecare unitate a beneficiat de echipe diferite.“
Prin ce se remarcă aceste cabane pe piaţă? Vlad Iftimie afirmă că primul lucru care îi vine în minte ca răspuns este intimitatea. Casele sunt aşezate la distanţă una faţă de cealaltă, cu drumuri şi alei între ele, fiecare beneficiind de o curte generoasă. „Sunt gândite pe principiul caselor de vacanţă în care oamenii să simtă că aparţin locului. Am gândit Haita Land ca pe un loc în care omul se apropie de natură, simţindu-i vraja.“
Cele două case care au fost deschise până acum – „Sihastru“ şi „Pridvor“ – au găzduit aproximativ 600 de turişti pe an, din care 15% au fost străini.
În ce măsură şi-a pus amprenta pandemia asupra acestui business? „Bineînţeles că la început am fost afectaţi.“ Oamenii erau nesiguri pe propriile venituri, nu ştiau cum să gestioneze mai bine situaţia şi practic nimeni nu mai ieşea din casă. „Dar dacă stăm să ne gândim, poate fi şi o oportunitate pentru noi – mulţi oameni muncesc remote acum şi unii ar putea opta ca, măcar o lună pe an, să facă asta dintr-o căsuţă la 1.200 de metri altitudine, din mijlocul naturii, dar beneficiind în acelaşi timp de toate facilităţile lumii moderne.“ Este o experienţă ce poate crea dependenţă, crede Vlad.
Până în momentul de faţă investiţia în Haita Land a ajuns la 350.000 de euro, sumă ce include atât banii necesari pentru construcţii, cât şi pentru crearea infrastructurii. „Iar acum am lansat încă o serie de investiţii pentru a continua lucrările de extindere a Haita Land.“ Investitorii în acest proiect, spune Vlad, sunt mai mulţi şi provin din multe domenii, unii sunt antreprenori, alţii IT-işti, doctori şi constructori. Odată cu dezvoltarea proiectului ar putea să li se alăture şi alţii doritori.
„Avem în plan un salon panoramic unde va funcţiona şi un restaurant. Până îl finalizăm însă, colaborăm cu o păstrăvărie de lângă noi şi cu gospodinele din zonă care sunt «chefi» ai bucatelor tradiţionale.“ În viitorul apropiat antreprenorii vor să finalizeze lucrările pentru salon – încăperea panoramică, cu bibliotecă şi restaurant, şi zone pentru activităţi, unde să se adune comunitatea din satul Haita. Ei au în plan şi un parc de activităţi şi o zonă de glamping.
„Cu siguranţă nu ai timp să te plictiseşti în această zonă: există trasee turistice – către Vârful Pietrosu Călimani sau 12 Apostoli, ca să ofer două exemple -, pârtii de schi, ture de fotografie a animalelor sălbatice din zonă şi multe altele.“
Cum au ales zona? Pur întâmplător. A greşit drumul şi cumva a ajuns pe dealurile acelea. „Nu cred neapărat în coincidenţe – cred că a fost o chemare, într-o perioadă a vieţii mele în care am început să mă simt mai mult decât oricând atras de tot ceea ce înseamnă tradiţie şi frumos“, conchide Vlad.zf.ro
