Înghesuiți din toate părțile, mă număr printre cei care le critică imobilismul, șefilor televiziunii și radioului public nu le mai rămîne suficientă voce ca să povestească un lucru scandalos.
Ei cheltuiesc, împreună, peste 250 de milioane de euro pe an, dar 80 de milioane de euro din această sumă doar tranzitează cele două instituții. Unde ajung banii? E unul dintre misterele României, pe care nimeni n-are chef să-l dezlege. Un mister la îndemîna tuturor, un mister prevăzut prin lege.
Societatea care primește anual acești bani se numește Radiocom , Societatea Națională de Radiocomunicații .
”Radiocom asigură transmiterea pe cale terestră a undelor în principal pentru TVR și RRA. Dar costul este umflat de cîteva ori! Altfel spus, dacă ar cumpăra serviciile de pe piața liberă, televiziunea și radioul public ar economisi o sumedenie de bani. Dar statul nu vrea asta, pentru că el ia banii din buzunarul său și-l mută în alt buzunar, tot al său, de unde numai Dumnezeu știe ce se întîmplă cu cei 80 de milioane de euro pe an”, povestește cineva bine informat în legătură cu subiectul.
În timp ce TVR și RRA sînt, pe bună dreptate, în atenția publică, Radiocom e o cutie neagră cu bateriile pe terminate, o epavă tehnologică și organizatorică pierdută în sudul oceanului bugetar. ”Tehnologia Radiocom a fost gîndită în anii 80 și, chiar dacă s-au mai adus îmbunătățiri prin anii 2000, tot e depășită! Practic, lumea comunicațiilor arată cu totul altfel acum”, spune sursa apropiată de drumul banilor.
Un exemplu, oferit de aceeași persoană: ”Cel mai mare consum de curent este cel al stațiilor de emisie pentru undele AM, care astăzi sînt tot mai puțin folosite!”.
Alte surse susțin că, de fapt, Radiocom ar fi o companie strategică, care a fost calculată astfel încît să acopere teritoriul României și nu zonele populate semnificativ. Cu alte cuvinte, ceea ce este risipă pentru industria de știri e benefic pentru serviciile specaile civile sau militare.
Dar, dacă așa stau lucrurile, atunci să știm și noi cetățenii că, prin intermediul releelor decontate de TVR și RRA, mai degrabă află guvernul ce fac oamenii decît află oamenii ce face guvernul!
Indiferent însă care este scopul real al Radiocom, cele 80 de milioane nu e corect să fie socotite drept cheltuieli ale radioului și televiziunii publice, de vreme ce sînt impuse. În cazul acestor cheltuieli, posturile publice sînt captive ale deciziei politice.
Din analiza acestei sume, mai rezultă ceva fundamental. Cei 80 de milioane anual reprezintă practic aproape toată contribuția bugetară a statului pentru TVR și RRA. Cît dă Ministerul de Finanțe, atîta ia Radiocom! Sigur că, dacă mîine ar fi reziliat contractul, TVR și RRA ar trebui să-și asigure serviciul de furnizare de conținut, dar i-ar costa o fracție din ce plătesc azi!
Ceea ce înseamnă că, de fapt, publicul e cel care finanțează în mod real, prin taxă, aproape toate cheltuielile! Nu guvernul, ci contribuțiile noastre directe finanțează salariile, mașinile, investițiile, clădirile, practic tot, în afară de transmisiile ultra mega gica umflate.
Publicitatea nici nu se pune la socoteală că e sub 5% din venituri la posturile publice. Și cine crede că, dacă se vor schimba condițiile și se vor întrerupe emisiunile cu spoturi, asta va putea să aducă încasări semnificative e fie în eroare, fie deturnează discuția cu bună știință!
Piața de publicitate pe TV a ajuns la jumătate față de 2008 și bătălia e imensă pe cele aproximativ 180 de milioane de euro. Dacă TVR ar ajunge să ia 6-7% din piața de publicitate, ceea ce e practic imposibil, suma de 12 milioane de euro ar fi tot foarte mică față de cele 150 de milioane pe care le cheltuie acum.
Da, știu, se va spune că cine știe ce posturi private au interesul să păstreze publicitatea așa cum e pe TVR! Nu am nici o simpatie pentru posturile TV private, dimpotrivă, spun oriunde apuc că majoriatea și-au abandonat misiunea și fac propagandă sau divertisment vulgar. Cu adăugirea deloc minoră că, iată, ele își plătesc impozitele la stat, ceea ce TVR nu face!
Cred că soluția presei de calitate stă în zona non profit și că TVR și Radio România sînt obligate să facă jurnalism adevărat. Însă să speri că vei salva din publicitate TVR și RRA și că oricine zice altceva are vreo prietenie cu televiziunile private înseamnă să-ți lipsească simțul proporțiilor.
Astea-s calculele și le poate face chiar și Victor Ponta, singurul premier care crede că un an, doi înseamnă, din perspectivă economică, ”pe termen lung”. Vai de capul nostru!
Concluzia e că, într-adevăr aici prim-ministrul are dreptate, fuziunea TVR, RRA și Agerpres e singurul drum, iar cine țipă împotriva ei crede că poți alege să iei sau nu parte la viitor. Nu poți, viitorul nu e facultativ, pur și simplu a sosit aici.
Atenție însă, unificarea reprezintă un drum, nu o soluție! Aia vine muncind și fiind curajos și punînd drept primă condiție să schimbi legea și să scoți TVR de sub talpa politicienilor și a guvernului că, după cum sper că ne-am lămurit, banii oricum nu vin de la ei! Nu că dacă ar veni din buget nu ar fi tot ai noștri, dar nici măcar de acolo nu vin.
Că se vor șterge sau nu datoriile către stat, din păcate nu mai contează, oricum TVR nu le mai poate plăti, astfel încît ministrul finanțelor, Ioana Petrescu , om care a făcut cele mai bune școli posibile în domeniul său și a venit acasă ca să înghită toate mîrlăniile locale, va face write-off pe cele 12o de milioane de euro pe care televiziunea publică le datora bugetului. Cu ocazia asta, deficitul bugetar al țării crește de la 2,2 la 2,3 că atît de mult costă incompetența în TVR!
Să mărim taxa? Da, probabil că e normal, însă e nevoie de o promisiune fermă de independență și de reformă, de un plan agreat de politicieni și nu numai, și de schimbarea legii. Altfel, mărind taxa nu vom face decît să livrăm mai mulți bani către TVR și RRA, adică mai multe cheltuieli, interese de clan și mai multe datorii în viitor. Cînd ai afaceri de 250 de milioane de euro pe an, cu cîteva procente dacă nu ești atent la cheltuieli te-ai și ars!
Renunțarea pe drum la ideea de serviciu public de media în România ar fi o pierdere ( aici sînt în dezacord cordial cu Laurențiu Ciocăzanu ), mai ales că pe toată planeta se vorbește de faptul că, și cînd se declară comercială, presa de calitate devine, de fapt, tot non profit. Jeff Benzos a cumpărat Washington Post și nu la bani s-a gîndit, ci la ce poate da înapoi lumii care l-a îmbogățit și l-a făcut mare.
Finanțarea de la fundații, de la nebunii care vor să schimbe lumea, de la guverne, de la oameni prin contribuții directe voluntare, la TVR și RRA sînt obligatorii, dar poate că oamenii ar agrea un proiect național de salvarea a informației libere , cam așa pare că arată viitorul, dacă e să mai sperăm cu adevărat la știri ca serviciu public. Ziarele și siteurile serioase către asta merg deja în lumea civilizată. De la ProPublica și pînă la BBC, toți trăiesc așa.
TVR și RRA sînt favorizate că deja șed pe o bază non profit. Proiect național pentru informația liberă, sună ca naiba, de acord, sună mesianic și irealizabil, spuneți-i atunci altfel, spuneți-i cum vreți, dar gîndiți-vă la el!
Dacă nu, asta e! Ne vom uita la Antena 3 și la B1 TV cum vor difuza pînă și prognoze meteo diferite, funcție de simpatiile patronale și politice. Arbitrajul va fi asigurat de valul proaspăt al generației care schimbă România, adică de Sebastian Ghiță , față de care SOV și Voiculescu vor părea curînd niște bătrînei depășiți în incapacitatea lor de a controla chiar tot.
