Se șoptea de ceva vreme pa la colțuri de bârfă politică cum că un cunoscut politician liberal din urbea de pe Someș intenționează să candideze pe locul vacant din colegiul doi sub faldurile principalului partid de guvernământ. Știrea era oarecum neverosimilă, ținând cont de trecutul, cariera și anvergura respectivului în PNL. Chiar dacă ea se înscria pe linia îmbrățișată de unii (foști) liberali, de conservare a alianței care nu vrea să moară, USL. Linia inaugurată de însuși Călin Popescu Tăriceanu, fostul premier, care deocamdată nu a fost urmat de prea mulți prozeliți.
Atitudinea PSD, care ținea morțiș ca acest ipotetic candidat să aparțină PSD, este absolut plauzibilă deoarece USL totuși nu prea mai există decât în reveriile celor care se lasă mai greu duși de la beneficiile puterii și pentru că nu se făcea ca tocmai PSD să rămână, cum se spune, „fără coledzi” în această semnificativă confruntare intermediară.
Și iată că am trăit-o și pe asta: dl. Silaghi Ovidiu, combatant liberal de pe la 90 încoace, lider de filială de la un moment dat, chiar unul dintre liderii naționali ai PNL, ministru în câteva guverne cu participare liberală, va reprezenta la alegerile parțiale din Satu Mare, nici mai mult, nici mai puțin decât PSD, partid cu care ar trebui să fie în ceartă doctrinară. Desigur, nu e singura tărășenie de acest fel de pe scena politicii autohtone, dar cu siguranță, este una fără precedent în politica sătmăreană.
”Trădare”, ”traseism” , s-a clamat din rândul comentatorilor și a unor foști colegi
de partid. ”Consecvență și credință uselistă” a fost răspunsul din partea partizanilor.
Doar astfel se puteau duce mai departe marile idealuri ale USL și aceasta era datoria sfântă față de electoratul care a votat acum vreo doi ani pentru formațiunea care avea să înlăture de la putere hidra PDL, în frunte cu inamicul public nr.1, Traian Băsescu și odiosul său regim.
Este destulă poză și pe alocuri demagogie în toate aceste declarații clamoroase. Până la urmă acestea sunt năravurile unanim practicate în politica autohtonă , cu deosebire în cea de după 1989. Identitatea, consecvența ideologică sunt doar niște mofturi pune de pus în vitrină, iar pe dedesubt curge necontenit fluviul intereselor individuale și de grup.
Gestul fără precedent al lui OS poate fi pus, firește, și el, în sarcina unor interese personale destul de
presante, printre ele și posibila protecție în raport cu anumite inițiative ale justiției în cazul său. Mai poate fi vorba și de tentativa de a rămâne cumva în sfera politicii majore, indiferent de stindard, pentru că, așa cum spune un proverb asiatic, ”Cine a călărit un tigru nu s-ar da jos niciodată”. OS, fiind un om de afaceri, știe foarte bine că această calitate poate fi, oricum, binișor potențată de calitatea de om
politic de o oarecare suprafață, afacerile și politica fiind, după cum se cunoaște, strict îngemănate în România.
Spre scuza lui, însă, se poate spune că inconsecvența și duplicitatea au fost cultivate de la nivelul cel mai înalt al partidului pe care până deunăzi îl reprezenta. Nu este vorba numai de volutele și schimbările succesive de direcție ale liderului cel mare al PNL, care este când autohtonist, când pro-european, când prieten la toartă, când adversar feroce al lui Victor Ponta, când cârtitor, când partizan al justiției și statului de drept. Inconsecvent și versatil a fost și în momentul rupturii cu PSD. S-a rupt și nu s-a rupt, probabil din teama de a nu fi părăsit de cadrele cu funcții din teritoriu. Așa s-a ajuns la formula ”mortului viu”, a USL care nu mai există, dar trăiește, în teritoriu, pe ici, pe colo, în sufletele credincioșilor ei ca un vis frumos și încă seducător. Chiar dl. Ponta ne asigură că el va renaște.
Și chiar e posibil, dar cu un PNL, mic, cuminte și obedient față de fratele mai mare.
Antonescu, dacă era un adevărat bărbat politic ar fi tăiat din start cordonul ombilical, iar membrii și aparatul de partid ar fi trebuit să opteze. Fie laie, fie bălaie. Dacă nu atunci, ar fi bine s-o facă măcar acum. Altfel, curentul pro-PSD și pro-Tăriceanu amenință tot mai mult să altereze și ce a mai rămas din PNL, Antonescu riscă să rămână în cele din urmă un rege fără de țară, iar episoade precum cel din Satu Mare riscă și ele să prolifereze.
Mihail Fodor
domnule fodor cutremurul liberal este unul pregatit de traseistul si oportunistul calin tariceanu pentru a isi asigura un loc de unde sa poata manevra interesul lui strict personal.
nu am uitast de desrviciile aduse romaniei in perioada guvernarii tariceanu nici de mostenirea gojdu cedata ungariei moca pt amicitia lui cu rudos erni si nici de afacerile din marea neagra si alte multe!
pesedistul calin popescu tariceanu sa isi vada mai departe de casniciile ratate ca nici macar o femeie nu a putut convinge sa ramana alaturi de el mai mult de cativa ani si mai are pretentii de la liberali.
va deranjeaza crin antonescu pentru ca este roman/?