Ascultarea de Dumnezeu poate fi realizată numai prin credință. De fapt, este vorba despre o manifestare prin credință a libertății de voință cu care omul a fost împodobit de Creator. Domnul Iisus Hristos nu-l obligă pe om să asculte și să împlinească voia divină exprimată în sfaturi și porunci (care au menirea de a normaliza relațiile dintre om și om și dintre om și Dumnezeu), ci îl interpelează în felul următor: “dacă voiește cineva să vină după Mine” (Luca IX; 23) sau “dacă voiești să fii desăvârșit” (Matei XIX; 21). “Dacă” are rolul de a pune în lucrare libertatea filtrată de rațiune și de inimă (de mintea coborâtă în inimă). Îndemnul la ascultare se adresează tuturor: “oricine voiește să vină după Mine” (Marcu VIII; 34). Urmarea lui Hristos – imitatio Christi – înseamnă ascultarea lui/de Dumnezeu într-o lume care ar trebui să fie bazată pe legea iubirii și pe legea libertății. De altfel, iubirea este legată, fără echivoc, de libertate. Nu poți iubi cu forța, din constrângere. Doar fiind liber poți să asculți sau nu de Dumnezeu, poți să-I iubești sau nu pe Dumnezeu și pe Aproapele tău. Am scris “Aproapele” cu majusculă pentru a reliefa importanța lui în procesul mântuirii tale. Tu te poți mântui foarte ușor prin Aproapele tău, dăruindu-i-te.
Ascultarea este o expresie a înțelepciunii. Omul înțelept este conștient de faptul că el nu reprezintă perfecțiunea, că viața este o chemare la responsabilitate, că viața este o luptă, o încercare spre a dobândi biruința deplină și bucuria eternă, că mereu poate să învețe ceva, autodepășindu-se în săvârșirea binelui, că se găsește în permanență într-un urcuș spre Cel Ce este atotînțelept și desăvârșit. Această gândire sănătoasă, pătrunsă de înțelepciune, ne facilitează împărtășirea din darurile Celui de Care ascultăm, pe Care Îl ascultăm, în calitate de fii – “Tatăl nostru”. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Prin urmare, ascultarea acordată lui Dumnezeu ne plasează în sfera adevărului. Dacă Hristos este Adevărul prin excelență, înseamnă că ascultarea lui/de Dumnezeu ne situează în Hristos. Oare, nu acesta este țelul fiecărui creștin, de a trăi în Hristos, cu Hristos și pentru Hristos?
Ascultarea mai presupune și smerenie
Smerenia este cămașa în care Îl vedem îmbrăcat pe Iisus Hristos. În stare de smerenie, omul Îl aude mai bine pe Dumnezeu și, în consecință, Îl poate asculta în profunzime. Nu este suficient să auzi mesajul dumnezeiesc, trebuie să-l asculți, să ți-l impropriezi, să-l trăiești, să-l experiezi și, apoi, să-l transmiți mai departe. Această transmitere are un efect de “boomerang”, întrucât tot tu vei fi receptaculul iubirii dăruite altora în mod dezinteresat. În stare de smerenie, omul îl poate auzi pe semenul său, îi poate asculta necazul și bucuria și se poate încadra cu iubire în viața lui, contribuind la mângâierea și mântuirea lui. Astfel, tu și Aproapele tău Îl puteți asculta împreună pe Dumnezeu, mântuindu-vă împreună. Ce bine te simți când știi că există persoane care te ascultă cu atenție și care te înconjoară cu iubire, urmărind binele tău și mustrându-te spre îndreptare! Acele persoane se numesc prieteni. Dumnezeu este prietenul nostru. A asculta de/pe Dumnezeu și a împlini voia Sa coincide cu a fi prietenul Său. Nu e de ajuns să crezi în Dumnezeu, ci trebuie să te încrezi în El și să I te predai Lui cu toată ființa ta. A asculta înseamnă a împlini. Ascultarea înseamnă, în același timp, statornicie în bine, dar și mișcare, dinamism, activitate, făptuire. A-l asculta pe Aproapele tău și a participa la trăirea sa reprezintă a fi prietenul său. Este vorba despre reciprocitate. Ascultarea acordată lui Dumnezeu premerge ascultarea pe care Dumnezeu ți-o acordă prin împlinirea bunelor tale dorințe exprimate prin rugăciune. Ascultarea dăruită Aproapelui, în vederea propășirii în bine, este premisa ascultării de care tu te bucuri în fața lui.
În concluzie, nu e destul să asculți de Dumnezeu, ci trebuie să-l asculți și pe semenul tău. Nu e destul să-L iubești pe Dumnezeu, ci trebuie să-l iubești și pe semenul tău. Ascultarea atrage ascultare, iar “iubirea atrage iubire”. Părintele Arsenie Boca L-a ascultat toată viața pe Dumnezeu, împlinindu-I voia, iar acum Dumnezeu îl ascultă pe dânsul, împlinindu-i rugăciunile făcute pentru credincioșii care îl iau ca mijlocitor înaintea tronului Sfintei Treimi. De aceea, părintele Arsenie Boca ni se adresează tuturor cu o blândețe îndemnătoare spre bine, iubire și frumos, spre Dumnezeu și unirea cu El: “Cât asculți de Dumnezeu, atât ascultă și Dumnezeu de tine”.
Preot dr. Cristian Boloș
