vineri, aprilie 19, 2024
AcasăDivertismentBinecuvântarea părinților...

Binecuvântarea părinților…

binecuvantarea_parintilor_foto-silviuSunt și voi rămâne, până la sfârșitul vieții, un simplu călător al acestei lumi. Străbat lumea-n lung și-n lat, însă o flacără a inimii mele va arde, pentru totdeauna, în același loc – acasă. Acel loc în care am făcut primii pași în iubire, în credință și-n speranță. În această lume plină de zgomot și haos, îmi e dor de părinți. M-am născut și am crescut într-o familie în care am învățat că Dumnezeu e totul, iar fără El nimic nu e.

Mă-ntorc, cu gândul, la fundamentul meu și îmi văd părinții construind cu iubire și afecțiune. Mama mi-a arătat că templul adevăratei iubiri nu se poate vedea, el se simte și se cultiveaza prin exercițiu – exercițiul dăruirii de sine, al iubirii, al sacrificiului și al devotamantului față de cei din jur.

De la tata am învățat că, pentru a construi ceva de lungă durată, trebuie să pun ca și fundament, întotdeauna, dreptatea și credința. Când pot să pierd tot ce am, dar sufletul îmi rămâne curat și-nvaluit de pace, atunci știu ca sunt pe drumul cel bun. Dacă știu să iubesc și să ofer totul celor din jur, e pentru că părinții m-au învățat asta. În această călătorie, prin viață, îmi e dor de multe momente frumoase trăite alături de ei, de părinți.

Ceea ce îmi lipsește cel mai mult e obiceiul nostru de zi cu zi – binecuvântarea lor. În fiecare dimineață, înainte de a pleca din casă, îmi plecam capul în fața lor. Mă binecuvântau, pe rând, făcându-mi semnul crucii pe frunte, o mângâiere pe cap, iar apoi o îmbrățișare. Atunci  vedeam acest lucru ca și pe ceva firesc,  fără o însemnătate prea mare. Acum, însă, conștientizez frumusețea și importanța acelor binecuvântări. Ducându-mă cu gândul în acele zile, realizez că acele momente erau cele mai prețioase momente petrecute împreună.

Acele binecuvântări îmi erau puterea, iar îmbrățișările, pline de iubire și afecțiune, îmi umpleau sufletul de liniște și pace. Dacă există ceva, din copilărie, ce regret că nu pot lua cu mine până la sfârșitul vieții, e trăirea acelor binecuvântări zi de zi, alături de ei. Mi-e dor de acasă, de părinți și iubire.

Ioana Simion

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente