Cu binecuvântarea P.S. Justin Sigheteanul al Maramureșului și Sătmarului, în județul Satu Mare va sosi icoana Maicii Domnului “Elaiovrytissa” – “Izvorâtoarea de ulei (untdelemn)” de la Sfântul Munte Athos. Acest eveniment se va desfășura prin atenta purtare de grijă a domnului Paul Ioan Sorin, în colaborare cu părinții protopopi din județul Satu Mare și cu preoții slujitori din bisericile în care va poposi icoana spre închinare.
Duminică, 10 august 2014 – Catedrala ortodoxă din Negrești-Oaș;
Luni, 11 august 2014 – biserica ortodoxă “Nașterea Maicii Domnului”, Satu Mare;
Marți, 12 august 2014 – biserica ortodoxă “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Satu Mare;
Miercuri, 13 august 2014 – biserica ortodoxă “Sfinții Împărați Constantin și Elena”, Satu Mare;
Joi-Vineri, 14-15 august 2014 – Catedrala ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului”, Satu Mare.
Organizatorii îi invită pe toți credincioșii sătmăreni să participe la sfintele slujbe oficiate în biserici, în special la “Paraclisul Maicii Domnului”, să cânte, să se închine și să se roage Maicii Fiului lui Dumnezeu cu credință, nădejde și dragoste.
Istoricul icoanei
Icoana Maicii Domnului “Elaiovrytissa”, adică “Izvorâtoarea de ulei” sau “Docheiarissa”, adica “cea din cramă”, este una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Născătoarei de Dumnezeu, păstrată în Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos.
Sfântul Munte Athos este un loc ocrotit de Maica Domnului. Mulți l-au numit “Grădina Maicii Domnului”. În acest loc sfânt, viața zilnică se întrepătrunde în mod obișnuit cu minunile. Fiecare călugăr athonit a văzut sau a trăit minuni ale Născătoarei de Dumnezeu. Pentru minunile săvârșite, icoanele Maicii Domnului, păstrate în bisericile mănăstirilor, sunt ferecate în aur și împodobite cu pietre și bijuterii scumpe.
Mănăstirea Vatoped, a doua în ierarhia mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, după Mănăstirea Marea Lavră, a fost construită, așa cum ne spune tradiția, de însuși Sfântul Împărat Constantin cel Mare (324-337). Fiind distrusă de împăratul Iulian Apostatul, ea a fost rectitorită de împăratul Teodosie I cel Mare (379-395), în semn de mulțumire către Maica Domnului, pentru salvarea minunată a fiului său, Arcadie. Potrivit unei vechi legende, corabia pe care se afla tânărul Arcadie a naufragiat, iar Maica Domnului l-a salvat în chip minunat, ducându-l în locul pe care a fost zidită mai apoi mănăstirea. Oamenii împăratului l-au găsit dormind sub o tufă de mărăcini. Această legendă a dat și numele mănăstirii, prin unirea cuvintelor grecești “vato” (tufă) și “paedion” (copil), care înseamnă “copilul din tufiș”.
Istoria mănăstirii se împletește cu istoria icoanelor minunate prin care Maica Domnului a dat semne ale dragostei sale, ferind mănăstirea de atacurile piraților, înmulțind untdelemnul în cămările acesteia și vindecând de boli sau pedepsind îndrăzneala unor viețuitori din mănăstire, a împărătesei Placidia sau a turcilor.
Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului care se păstrează la Mănăstirea Vatoped, șapte la număr, sunt: “Vimatarissa, adică “Altarița”; “Paramythia”, adică “Mângâietoarea”; “Pantanassa”, adică “Vindecătoarea de cancer”; “Elaiovrytissa”, adică “Izvorâtoarea de untdelemn”; “Antiphonitria”, adică Împotriva glăsuitoarea”; “Esphagmeni”, adică “Cea înjunghiată”; “Pyrovolitheisa”, adică “Cea împușcată”, aceasta din urmă aflându-se deasupra porții de intrare în mănăstire.
Icoana Maicii Domnului “Izvorâtoarea de untdelemn” – Elaiovrytissa
Aceasta icoană veche a Maicii Domnului, pictată în secolul al XIV-lea, se află astăzi în crama Mănăstirii Vatoped. Este o icoană de mici dimensiuni: 28 cm înălțime și 22 cm lățime. Un dreptcredincios mirean, având evlavie mare la această icoană, a ferecat-o cu o îmbrăcăminte din argint, astfel că icoana pare mai mare decât este de fapt. Deasupra ei, spre aducere aminte de o însemnată minune, stă scris: “Înmulțirea uleiului”. Icoana este cinstită, în mod special, în Vinerea din Săptămâna Luminată. O minune săvârșită de Maica Domnului a dat numele acestei icoane din cămară. Cuviosul Ghenadie din Vatoped se afla pe atunci în slujba de chelar, el fiind responsabil cu gestionarea alimentelor. Zilele fiind grele în acea perioadă, uleiul din mănăstire s-a împuținat foarte mult. Cuviosul a mers la părintele stareț și l-a inștiințat despre situația uleiului. Totodată, el l-a sfătuit pe stareț să nu mai folosească ulei la bucătărie și masă, pentru a ajunge la aprinderea candelelor din Sfântul Altar.
Starețul nu a primit sfatul Cuviosului Ghenadie, iar uleiul a fost folosit în continuare ca și până atunci. Cuviosul Ghenadie a făcut ascultare de stareț, cunoscând puterea ascultării și a smereniei. Între timp, starețul s-a rugat mult Maicii Domnului să nu-i lipsească pe călugării din obștea sa de puținele alimente necesare traiului în mănăstire. Într-o zi, când chelarul Ghenadie a pornit spre magazie pentru a lua ultima măsură de ulei din butoi, el a rămas uimit văzând butoaiele pline cu ulei și uleiul umplând pivnița până aproape de ușă. Deasupra butoaielor se afla încă de pe atunci o icoana veche a Maicii Domnului. Această icoană, numită mai apoi “Elaiovrytissa”, adică “Izvorâtoarea de ulei”, răspândește și astăzi o frumoasă mireasma de mir. Pentru că icoana a rămas în pivnița mănăstirii, ea a fost numită și “Docheiarissa”, adică “cea din cramă” (camara/magazia mănăstirii).
