Durerea abdominală, aparent banală, poate fi uneori semnalul unei afecțiuni ce necesită intervenție rapidă. Printre cele mai frecvente cauze ale durerii bruște localizate în partea superioară dreaptă a abdomenului se numără colica biliară – o criză acută provocată de disfuncții ale vezicii biliare.
Aceste episoade apar adesea la câteva ore după o masă bogată în grăsimi și sunt mai frecvente în timpul nopții. Durerea poate fi intensă, cu iradiere spre umăr sau omoplatul drept, fiind uneori confundată cu o durere cardiacă, mai ales când se resimte și în zona pieptului.
„Colica biliară apare spontan și, în multe cazuri, impune intervenție medicală imediată. Poate fi însoțită de greață, vărsături, agitație și intoleranță alimentară. Evaluarea clinică trebuie să fie completă – febră, puls, tensiune, starea generală – pentru a decide dacă este necesar un tratament chirurgical de urgență sau doar monitorizare atentă”, explică dr. Diana Cândescu.
Specialista atrage atenția că tratamentul empiric nu este recomandat în lipsa unui diagnostic clar. Stabilizarea pacientului și efectuarea unor investigații imagistice, precum ecografia abdominală, sunt pași esențiali pentru identificarea cauzei durerii și stabilirea conduitei terapeutice.
Printre factorii declanșatori ai colicilor biliare se numără mesele copioase, prăjelile, stresul intens, efortul fizic exagerat și emoțiile puternice. Durerea poate dura de la câteva zeci de minute până la câteva ore și poate reveni oricând, fără un tipar clar. „Simptomele nu sunt întotdeauna clasice. Uneori sunt minime și trecătoare, alteori violente, cu durere explozivă ce poate indica eliminarea unui calcul. Pot apărea frisoane, febră sau chiar pierderea temporară a cunoștinței. De aceea, evaluarea medicală trebuie să fie riguroasă și făcută cu discernământ”, avertizează dr. Cândescu.
În majoritatea cazurilor, cauza principală este litiaza biliară – prezența calculilor care blochează temporar fluxul bilei. Totuși, simptomele pot fi generate și de dischinezie biliară, colecistită sau infecții biliare, chiar și în absența pietrelor. Diagnosticul diferențial este crucial, mai ales că manifestările pot semăna cu alte afecțiuni digestive sau cardiace.
În afara crizelor acute, investigațiile de laborator și cele imagistice contribuie la o diagnosticare completă. Ecografia abdominală este, de regulă, suficientă pentru identificarea calculilor, dar în unele cazuri pot fi necesare proceduri suplimentare, precum tubajul duodenal.
Tratamentul în timpul crizei include administrarea de antialgice, hidratare perfuzabilă, aplicarea locală a gheții și respectarea unui regim alimentar strict, bazat pe lichide ușoare și zaharuri, până la stabilizarea pacientului.
