Pe vremea lu’ nea Ceașcă comuniștii o numeau ”citadela industriei sătmărene”. Astăzi una dintre cele mai renumite fabrici din oraș, mâine o ruină! Asta se datorează unori bravi conducători care dea lungul anilor au avut grijă să își facă căsuțe, vacanțe pe afară și salarii de mii de euro.
Fabrica Unio Satu Mare, pentru-că despre ea este vorba, va începe să dea oamenii afară printr-o metodă clasică 29 de muncitori pe săptămână pentru a nu plăti acele salarii compensatorii. Adică dacă dai afară maxim 29 de oameni nu mai trebuie să le dai salarii ”gratis”. Metodă practicată de multe fabrici mari cu renume.
Cei înteresant în toată povestea această cusută cu ață albă, că doar persoanele trecute de a două tinerețe apar pe lista neagră, adică, strungarii, lăcătușii cu vechime care au meseria la degetul mic. Cum se face că cei din conducere au salarii de mii de euro, iar fabrică este în faliment, întreabă un muncitor amărât! Gurile rele spun că Săfu’ Crăciunel are salar de 10 mii de euro net. Nana Bacică are un apartament cadou să își țină pliscul, iar alți…. alte, ”dea-le gurii”!
Mulți muncitori care urmează să fie dați afară sunt nemulțumiți de deciziile luate de conducerea fabricii, ba mai mult, uni lăcătuși sunt dați afară și înlocuiți cu necalificați din depozit. Colac peste pupăză, mai mulți care își pregăteau dosarul pentru pensionare, care oricum plecau peste o lună, au fost puși pe ”lista negră” și toate planurile lor se dau peste cap.
Totuși suntem curioși ce se întâmplă în aceea fabrică, pentru că mucitorii stau ca pe ace așteptandu-se la cei mai rău. Încetu’ cu încetu’, fabrica urmează să fie tăiată bucată cu bucată pentru fier vechi… că ”Asa-i în tenis”! Reducerea cheltuielilor se face, prin reducerea personalului…!
Defapt, nu ne mai miră mai nimic, că… ”Asta-i România”!
