Chiar dacă la noi ofensiva clericală este ceva mai temperată și lumea nu se calcă pur și simplu în picioare, trebuie să recunoaștem că popimea locală este extrem de bine orientată, cel puțin din punct de vedere economic, de sus până jos!
Ciudat este că preoții cei mai descurcăreți, cu afaceri grase, nu sunt cei cu parohii modeste, pe care până la urmă ai putea să-i înțelegi, pentru că aceștia într-adevăr sunt strâmtorați, ci mahării cei mari care păstoresc mii de credincioși, prin cartiere ori localități foarte prospere.
Departe de învățurile Mântuitorului privind smerenia, unii reprezentanți ai bisericii au intrat încet – încet, în tagma negustorilor și fariseilor pe care Isus Cristos îi alunga în vremile biblice, din templu!
În această idee, sfințiile lor și-au deschis deja magazine de obiecte de cult și veșminte bisericești. Și nu-i bine deloc, dar deloc, să îndrăznești să-ți faci veșminte, ori să cumperi odoare bisericești din altă parte!
Ca să nu mai vorbim despre părințelul care ”în timpul liber” face pe instructorul auto. Dar ce ziceți de niște cucernici părinți care nu sunt altceva decât niște versați cupeți de cai!
Dar lovitura cea mai mare a dat-o un preot care și-a făcut o mare firmă de pompe funebre, într-o bogată comună de pe lângă Satu Mare.
Oare cine din sat ar avea curajul să cumpere cele cuvenite mortului din altă parte decât de la părintele care oficiază slujba de îngropăciune?
Și uite așa, avem acum o ofertă ”trei în unu”: servicii funerare, de ciocli și de înmormântare religioasă!
În acest ritm, nu știm unde vom ajunge dar atâta vreme cât până și credința nu este decât o afacere, profitabilă e drept, semnele unei normalizări minimale a vieții noastre sociale sunt din ce în ce mai descurajatoare…
