O nouă statistică – efectuată la nivel european – arată că suntem de tot rahatul, și de data asta la propriu: 50% din locuințele patriei nu au toaletă și baie instalate în incinte.
Dacă luăm în considerare faptul că aproape jumătate din populația României trăiește în mediul rural, se pare că satele noastre sunt adevărate focare de infecție.
Sigur, lucrurile nu stau chiar așa, și dincolo de cifrele reci și nu întotdeauna concludente, există nuanțe care pot schimba oarecum o concluzie pripită.
Buda din curte, înghesuită între șură și cotețul porcilor, se află acolo de sute de ani, iar ligheanul cu apă încălzită, a rămas până în ziua de azi, piesa de rezistență a igienei peizane.
Se spune că dacă vrei să-ți dai seama de nivelul de civilizație al unui popor, neapărat trebuie să intri într-o toaletă publică.
Norocul nostru este că avem extrem de puține stabilimente de genul ăsta și chiar în cele existente, este – în general – aproape imposibil să intri.
Raportările glorioase ale edililor privind introducerea apei potabile și canalizării prin localitățile urgisite ale patriei, se pare că nu au un corespondent palpabil în statisticile privind confortul vieții românilor.
Țările din jur, chiar și cele provenite din lagărul socialist, și-au rezolvat de tare multă vreme problemele de acest gen: nu există stradă fără asfalt și trotuar, apă, canalizare sau gaz.
De abia după rezolvarea acestor probleme și la noi, vom putea vorbi un pic, despre un nivel minimal de civilizație.
Nu vreau să mai pomenesc despre statisticile privind consumul de detergenți, săpun sau pastă de dinți, pentru că – în strânsă legătură cu situația toaletelor și băilor – ne aflăm pe un tradițional deja, ultim loc în Europa.
Este adevărat că a promite în campania electorală investiții enorme în țevi și conducte este un demers mult mai puțin eficient decât a da direct o vodcă sau 50 de lei, alegătorului famelic. Dar imaginați-vă 10 milioane de oameni care-și fac necesitățile fiziologice, afară, direct în natură, fără posibilități de igienizare.
Imaginați-vă 10 milioane de oameni care se spală pe apucate, în ligheanul cât un pumn. Și mai grav, imaginați-vă o jumătate de țară care bea apă direct din fântânile cu ape infectate de scursorile domestice!
Dar la noi, prioritare par a fi telegondolele de 10 milioane de euro și alte găselnițe tragi-comice, de parcă un turist ar putea fi atras vreodată într-o țară murdară, cu standarde generale atât de scăzute.
Poate nu știm noi, dar la trasarea continentelor, noi am ajuns din greșeală în Europa pentru că nimic, dar absolut nimic din comportamentul și mentalitatea noastră nu aparțin unei gândiri europene, civilizate.
Cred că prima dată ar trebui făcută curățenie în țara asta, la propriu. Și atunci când vom avea o astfel de conștiință și ne va incomoda organic până și o hârtie aruncată pe stradă, ori un PET lăsat în pădure, se va putea trece la cealaltă „curățenie”.
După cum se vede, una fără cealaltă nu există, intercondiționalitatea acestora este de la sine înțeleasă.
Dar avem noi oare salubrizatorii necesari? Cred că în actuala situație, eroi ai neamului ar fi exact acești oameni. Atât la propriu cât și la figurat.
