Le vedeam în fiecare zi pe stradă, unii dintre noi își amintesc cu nostalgie de primele exemplare de Dacii, care ne-au marcat copilaria sau adolescența. Deseori, ne aducem aminte de primele ore ca șofer, de primele tamponări ușoare, de primele amenzi, de primele depășiri la limită.
Pentru mulți dintre noi primele noastre experiențe la volan au un numitor comun, batrâna Dacie, vechile 1100, 1300 sau 1310.
Să o luăm însa cu începutul și să vedem cum a luat naștere ideea unui autoturism românesc și cum a reușit Dacia să ajungă unul dintre cei mai importanți constructori de mașini din Europa.
Pentru că se vroia reducerea intervalului de timp creat între fazele de proiectare și lansare în productie, autoritățile române de la acea vreme au decis să apeleze la ajutorul unui constructor străin pentru dezvoltarea primului model românesc. La acea vreme, se dorea obținerea unei licențe pentru un autoturism din clasa medie cu o capacitate cilindrică cuprinsă între 1000 si 1300 cmc, a cărei producție anuală să înregistreze un total de 40.000-50.000 de unități.
Licitația a fost câștigată de compania franceză Renault ,așa că se dă drumul producției și în 1968 iese pe poarta fabricii primul model produs, Dacia 1100. Modelul a fost fabricat între anii 1968-1971 și a fost un model intermediar până la intrarea în producție a modelului 1300. În realitate, Dacia 1100 era un Renault 8. Acesta era o berlină cu tracțiune și motor pe spate. Primul automobil fabricat a fost făcut cadou Președintelui Republicii Socialiste Romania de atunci, Nicolae Ceausescu.
Conform contractului, Renault furniza toate părțile componente ale modelului, urmând ca cei de la Dacia doar să le asambleze.
Dacia 1100 S (Sport), era modelul cu două perechi de faruri, un motor mai puternic de 65 CP, pneuri late, folosite de poliţie şi în raliuri, care atingea o viteză maxima de 145 kmh.
La doar un an de la începerea producției, Dacia cunoaște un succes mare cu lansarea următorului model, Limuzina Dacia 1300.
Dacia 1300 ia naștere în 1969, în urma licenței obținute de la compania franceza Renault, având la baza modelul Renault 12. La acea vreme modelul avea un aspect modern și economic. Inițial, modelul dispunea de o singura caroserie, berlină cu 4 uși și 5 locuri. Blocul motopropulsor avea capacitatea cilindrică de 1,289 cmc, ce dezvolta 54 CP și o viteză maxima de 144 km/h, la un consum de 8,4 litri.
În 1970, Dacia dezvolta o serie de modele derivate ale Daciei 1300. Sunt lansate trei variante de echipare pentru modelul 1300 și anume: Standard, Super și 1301, acesta din urmă fiind destinat numai membrilor Partidului Comunist Roman.
După încă un an începe producția modelelor Break, iar în 1975 este lansat autoutilitara Dacia 1302. Dacia 1302 se deosebea de 1300 numai prin suspensia spate și care putea suporta o sarcina maxima de 500 kg. Între 1975 – 1985, au fost exportate 1500 de autoutilitare, cele mai multe ajungând în Argentina.
Dacia 1300 a fost înlocuită cu modelul 1310, începând cu anul 1982, când se încheie producția modelului 1300.
Dacia 1310 ia naștere prin îmbunătățirea modelului 1300, o nouă înfățișare, un nou design interior și un motor cu capacitate cilindrică mai mare. Modelul 1310 a fost singurul model lansat de Dacia care a rezistat pe piaţă mai mult de 20 ani.
Dacia era prezentă peste tot, începând de la mai-marii „Tovarăși” ai țării până la omenii de rând, bineințeles cei care își permiteau și aveau mici „pile” acolo sus, pentru că nu oricine reușea să o obțină.
În decurs de mai bine de 40 de ani în care aceste automobile au colindat țara în lung și în lat, astăzi le mai putem admira la pasionații colecționari sau la oameni care le-au abandonat prin vreun garaj.
Daciile 1100, 1300 și 1310 sunt sigur că vor rămane în amintirea multor români, stârnind nostalgii pentru vremurile de odinioară.
George NEGREA
