vineri, martie 29, 2024
AcasăEditorialEditoria: Din nou despre Elenki

Editoria: Din nou despre Elenki

 editorialjsmUltimele zile au readus înprim-plan figura mult controversată a Elenei Udrea, fost ministru, fost liderde partid, fost candidat la președinția României, fostă viitoare stea căzătoarepe firmamentul politicii românești. Din înățimile amețitoare ale unei carierece părea să țintească spre cele mai înalte culmi, ea se trezește acum în hăuldeziluziilor și dezonoarei în care o proiectează (aproape) inculparea sa peeternele meridiane ale corupției generalizate ce bântuie Românica. Nu putem să fim decât melancolicipe tema că, iată, femeile frumoase au o șansă mult mai mică în politică decâtle-ar îndreptăți, probabil, chipul drăgălaș și nurii expuși la vedere. Cum arzice bărbații învechiți în rele, calitățile mai sus-enunțate ar avea eventual omai bună valoare de întrebuințare decât anosta politică.

Lăsând gluma deoparte, căci glumesunt cele afirmate mai înainte, povestea Elenei ilustrează unele dintrecaracteristicile și tarele politicii în stil dâmbovițean. Destinul fiind cumvaexemplar și simptomatic. O fată arătoasă și cuvino-încoace, ca multe altele, iese în lume de pe undeva din văgăunilespațiului moldav, cu gândul să cucerească Bucureștii și lumea. Dotată fiind cuînzestrarea de care vorbeam, cu o inteligență nativă și cu o ambițienemărginită, ea reușește să depășească toate handicapurile pe care le are,urcând treaptă cu treaptă etapele unei cariere amețitoare din perspectivasituației inițiale.Metoda predilectă a fost, așa cuma observat gazetarul Ion Cristoiu, cea a plantei numită ”iedera”, vegetală carecrește și se dezvoltă plenar după identificarea unui reazem de nădejde înmăsură să susțină această expansiune.

Iar bărbați doritori să-i ofere acestreazem necesar s-au găsit, și încă unii de soi. O dată norocul ieșit în cale,Elena a știut să-l valorifice. Și, ca să fim drepți, ea n-a fost deloc lipsităde aptitudini. Chiar dacă a beneficiat doar de o instrucțioe aproximativă și deo carieră profesională de circumstanță. Chiar dacă debutul  său pe scena publică a înregistrat și momenteridicol-savuroase precum acel episod cu prezumatul președinte al Norvegiei.A fost un personaj care a reușit săprogreseze, ca imagine și prestație. A dobândit repede o anumită proprietate alimbajului, o bună prezență scenică, un mod oportun de a comunica.  A avut o performanță onorabilă ca ministru,reușind, cum, necum, să implementeze mai multe proiecte decât colegii ei dinexecutiv.

Cei cu care a avut de-a face, prieteni ori adversari politicirecunosc că a fost măcar un bun interlocutor și că adesea i-a sprijinit îndemersurile lor.Cu, și uneori fără sprijinulînaltului ei protector, a fost pe punctul de a câștiga și bătălia pentrufuncția supremă în PDL, și probabil chir ar fi câștigat, dacă n-ar mai fi fostla mijloc și ceva manopere mai dubioase ale viitorilor câștigători. În sfârșit,a avut o performanță remarcabilă la prezidențiale, în pofida campanieiasurzitoare împotriva ei duse de unele trusturi de presă.N-a reușit totuși să se debarasezede imaginea construită de divă cu alură hollywood-iană, absolut inoportunăîntr-o țară ca România (de fapt, în orice țară) pentru o femeie care vrea să seafirme în politică.

N-a reușit, altfel spus, să realizeze ce vrea să fie: miss Româniasau om politic.Ultimele evenimente par să neprobeze că ea n-a știut sau n-a putut să se ferească și de alte tentații. Ar fifost și greu ca în mediul în care s-a învârtit, începând cu fostul ei consort,să rămână o fecioară imaculată. Rămâne să vedem până la ce nivel a fost aceastăimplicare și pe cine va mai trage după ea dacă lucrurile care se afirmă se vorfi dovedit, măcar parțial, adevărate.Oricum însă, cu mai mult sau maipuțin scandal, credem că vremea și mitul Elenei Udrea sunt într-o fazăcrepusculară. Mihail Fodor

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente