Ca și cum ar fi recepționat expresia temerilor noastre privind caracterul oarecum intempestiv al deciziei de fuziune a celor două (relativ) mari partide ale dreptei actuale, PNL și PDL, iată că în telenovela măreței fuziuni apare o nouă treaptă intermediară cu numele: Alianța Creștin-Liberală.
Să vedem în ce ar consta misterul acestui nume, care este cel puțin surprinzător și mult prea inedit pentru menirea pe care și-o rezervă, aceea de a mobiliza la vot cvasitotalitatea voturilor electoratului de dreapta, sau, mă rog, al electoratului opus ori ostil stângii noastre cu parfum revolut.
Am fost asigurați că acest nume ar fi rezultatul unei măsurători prin care eșantionul consultat s-a pronunțat prin alegerea acestei formule dintr-o listă oferită de inițiatori. Destul de îndoielnic! Mai degrabă cred că a fost o creație de laborator, rezultată din mintea scrutătoare a unor presupuși experți. Pentru că denominația nedumerește cumva.
Dacă în ce privește vocabula „liberală” lucrurile sunt clare, de unde și până unde „creștin”? Că, vorba ceea, creștini suntem toți astăzi, inclusiv cei care au ieșit de sub pulpana foștilor discipoli ai diavolului cel roș. Sau, unii vor fi fiind mai creștini decât alții. După cum ne amintim electoratul a dezavuat la un moment dat partidul care avea ceva mai multă îndreptățire să poarte această particulă în denumirea sa:PNȚCD.
Pesemne gânditorii alianței au considerat că termenul va contracara relația destul de apropiată pe care unele persoane din conducerea BOR o cultivă în raport cu alianța pesedistă sau influența în acest sens a clerului de această subordonare în unele zone și medii specifice. Șanse mici din perspectivă ACL, dar nu inexistente, deoarece sunt anumite categorii care sunt și vor rămâne sensibile la asemenea stimuli.
Deci una peste alta, numele nu este cu totul nefericit, cu condiția ca să se amorseze cât mai curând și cât mai bine o mașinărie de propagandă prin care el să fie făcut cunoscut și diseminat în toate mediile și spațiile astfel încât până și în ultimul cătun de la munte să se cunoască ce este și pe cine reprezintă. Dezideratul de a ieși pe piață cu un nume nou care să atragă eventual pe votanții indeciși ori tradiționali predispuși la absenteism s-a realizat, trebuie însă să se aibă în vedere și votanții tradiționali ai celor două partide. De aceea credem că este strict necesar ca noua formulă să fie însoțită în mod obligatoriu și permanent de numele celor două mai mari partide componente, adică „Alianța Creștin-Liberală PNL-PDL”. Chiar dacă e destul de lung, hârtia suportă.
Și ar mai fi bine dacă această alianță ar reuși să aibă o relație, dacă nu cordială, măcar tolerantă cu celelalte partide ce se vor de dreapta. În rest, că tot e o formațiune care se vrea creștină: „Dumnezeu, cu nădejdea și mila!”
Mihail Fodor
