Manifestațiile de stradă din ultima vreme, organizate pe te miri ce teme, au în ele ceva ciudat. Strigă ăia pe stradă dar parcă nu cu gura lor. De la plasa electorală, plus 50 de lei bonus de vot, am ajuns probabil ca și mitingăreala asta să fie tot pe taxă. Adicătelea, ai un ban și faci un miting. La sărăcia și foamea care bântuie pe aici, nici nu-i prea greu să găsești o sută, o mie, un milion de oameni, asta dacă te ține buzunarul, pe care să-i scoți în stradă, contra cost. Desigur, printre revoltați există și militanți autentici dar dacă demonstrațiile și protestele s-ar organiza pe bune, ar fi cam ca și la marele miting al dăscălimii sătmărene, ca să dau un exemplu apropiat, care nu a adunat mai mult de 30 – 40 de oameni.
Campania aceasa ciudată a debutat, undeva în celebrul județ Vaslui, unde, într-o bună zi, nitam – nisam, peste 5000 de oameni au ieșit să protesteze împotriva exploatării gazelor de șist. O cauză nobilă, nu-i așa?, de protejare a mediului, a viitorului, copiilor, bla, bla. Este totuși ciudat faptul că atunci când oamenilor aceștia li s-au tăiat salariile și pensiile de câtre vechea guvernare, unul nu s-a găsit să facă vreun protest. Acuma se adună cu miile… Vocația civică a vasluienilor ar trebui să ne impresioneze, dacă nu am ști că în spatele văicărelilor din stradă, se află o organizare de fier, care funcționează în baza unui sitem tarifar, evident, neafișat.
Și acum se pune întrebarea: totuși, cine are interesul să arunce cu banii pe fereastră, doar de dragul unui miting? Unii vor crede că prin aceste manifestații se încearcă destabilizarea actualei puteri, s-ar putea să fie și asta, undeva în subsidiar, dar pentru așa ceva, nimeni nu dă bani.
Fonduri se dau numai acolo unde există interese economice directe. Și oare cine s-ar putea opune, pe bune, exploatării gazelor de șist? În primul rând, marea noastră vecină de la răsărit, Rusia, ce ar pierde astfel o piață energetică pe care astăzi o joacă pe degete. Suntem la mila și la mâna Rusiei, fără de care sistemul energetic național și nu doar cel al României, ar ajunge pe linie de avarie. Rusia este conștientă că nu poate dicta pe piața europeană decât prin șantajul deschis pe care l-a mai practicat și anume, închiderea conductelor de gaz, în plină iarnă.
Fără acest atu, rolul marelui imperiu ar fi redus în mod drastic. Identificarea altor resurse energetice reprezintă un adevărat pericol pentru ruși, nu doar unul strategic, ci și unul economic. Dacă țările din jur ar începe să exploateze gazele de șist, prețul gazului metan și al curentului electric rusesc s–ar prăbuși, cât ai zice pește. Desigur, este vorba despre foarte mulți bani, câteva mii de miliarde de euro. Așa că organizarea unor mici diversiuni gen „mare demonstrație la Vaslui, împotriva exploatării gazelor de șist”, nu este altceva decât o măruntă cheltuială, în raport cu ceea ce s-ar putea pierde.
Este cunoscut faptul că nu mai poți inflama o populație aproape abrutizată de lipsuri, cu simple sloganuri pe teme date. Lucrul acesta îl știu prea bine și politicienii care cutreieră satele în campania electorală. Nimic nu o să mai miște cu adevărat, decât pe bani. Pe mulți bani! Asociații și fundații beneficiază de generoase gratificații, așa zisele „sponsorizări” pentru activitățile lor civice.
Iată, un astfel de protest este până la urmă, o activitate civică, izvorâtă însă nu din conștiința curată a manifestanților, ci din cei 50 de lei pe care orice participant îi primește pentru o oră de răcnete. La urma urmei, despre asta este vorba! Tot atât de adevărat este și faptul că afaceriștii implicați în exploatarea gazelor de șist, ori cei de la Roșia Montană, nu dorm nici ei și plătesc la greu campanii publicitare ori excursii pentru mai marii satelor, ca să vadă cât de frumoasă și sănătoasă poate fi exploatarea asta de șisturi.
De fapt, avem de-a face cu o subtilă „captatio benevolentiae”, cu damf ușor de corupție. Din păcate, societatea civilă românească nu este o putere reală în stat. Palidele ONG-uri se ocupă de tot felul de chestii, fără vreun impact major asupra societății. Unele dintre ele, după cum se vede, s-au tranasformat pur și simplu în oficine ale unor interese stăine de interesul nostru național.
Ciudat este însă faptul că în aceste tenebre nu pare a se implica niciunul din cele nșpe servicii secrete care sug țâță bună din bugetul statului. Oare o fi funcționând și pe acolo, sistemul acesta de „taxe și tarife”?
