Sfânta Scriptură sau Biblia este Cartea cărților sfinte, cartea veșnicelor adevăruri descoperite oamenilor de către Dumnezeu, având în centrul ei pe Mesia Cel mult așteptat. Este, în același timp, cartea istoriei Bisericii, o colecție compusă din 27 de cărți ale Noului Testament și din 39 de cărți canonice, alături de cele necanonice, ale Vechiului Testament. Aceste cărți sfinte, ziditoare de suflet, au fost insuflate de Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Sfântul Apostol Pavel ne învață în această privință că: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate” (II Timotei III; 16), iar Sfântul Apostol Petru ne arată că “niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt” (II Petru I; 21).
Biblia, ca descoperire a lui Dumnezeu, a voii Sale și a planului Său veșnic privitor la mântuirea noastră, a fost dintotdeauna cinstită și prețuită de către credincioșii de pretutindeni mai mult decât orice altă carte, fiind citită cu evlavie. “În rugăciune, zice Fericitul Augustin, noi stăm de vorbă cu Dumnezeu. În Sfânta Scriptură, Dumnezeu stă de vorbă cu noi”. Pentru fiecare creștin, Scriptura este o “cale spre Rai”.
În cuprinsul unei Liturghii se rostesc 98 de citate din Vechiul Testament și 114 din Noul Testament. Dar Biblia nu se citește numai în cadrul serviciilor divine, ci ea trebuie să constituie preocuparea centrală a creștinilor. Lecturarea și cunoașterea ei este recomandată de Părinții Bisericii, deoarece ea ne conduce la Hristos. “În cuvintele Scripturii, spunea Sfântul Atanasie cel Mare, Se găsește Domnul, a Cărui prezență demonii n-o pot suporta”. Dacă Apostolul neamurilor, Pavel, ne îndeamnă ca “soarele să nu apună peste mânia” noastră (Efeseni IV; 26), Evagrie Ponticul recomandă ca “răsăritul soarelui să ne găsească cu Biblia în mână”. Însă, citirea ei e bine s-o însoțim cu rugăciune, smerenie și evlavie. Înaintea oricărei lecturi biblice, Sfântul Ioan Gură de Aur se ruga: “Doamne, Iisuse Hristoase, deschide ochii inimii mele, pentru ca să înțeleg și să împlinesc voia Ta”. Și tot el scria: “Cine are Biblia, ea poate să îi aducă un mare folos și o mare mângâiere. Adesea numai o privire aruncată asupra acestei sfinte cărți ne alungă pofta de a mai păcătui”.
Sfânta Scriptură e mai presus de orice operă
În ea găsim literatură, filosofie, istorie, morală, dar și răspunsurile la întrebările existențiale, puse de natură și de viață. Ea ne oferă tot ce este necesar pentru înțelepțirea omului și pentru ca acesta să aibă o viață echilibrată și fericită. Biblia e mereu actuală, iar învățăturile sale nu pot fi epuizate niciodată. Desigur că în Scriptură sunt și unele lucruri “cu anevoie de înțeles” și pe care unii le interpretează după bunul lor plac, reușind să îi atragă și pe alții în rătăcirea lor. Aceștia sunt renumiții “lupi” în “blană de oaie”, care vor cu orice preț să sfâșie “cămașa cea fără de cusătură a Bisericii lui Hristos”. Dar să nu uităm: “Lupul își schimbă părul, da’ năravul ba!” Depinde de noi înșine dacă ne lăsăm induși în eroare de ei sau nu.
Învățătura de credință cea adevărată o deține doar Biserica, pe care Hristos a câștigat-o cu scump Sângele Său, vărsat pe Cruce, iar slujitorii ei au menirea de a spulbera nedumeririle celor care li se adresează, în speranța primirii unui răspuns. Acest răspuns se află, cu siguranță, în Sfânta Scriptură. Însă, cum să-l găsim dacă nu o citim? Cum să intre Dumnezeu în casa noastră, dacă nu este invitat, dacă nu I Se deschide ușa? El nu ne forțează niciodată. Noi, din nefericire, ne-am înstrăinat de El, călcând voia și poruncile Sale, trăind în păcate. Cu toate acestea, nu e prea târziu să ne întoarcem. Din paginile sfinte Hristos ne cheamă duios: “Urmați-Mi Mie! Eu sunt calea, adevărul și viața (Ioan XIV; 6). Fără cale nu se poate merge; fără adevăr nu se poate cunoaște; fără viață nu se poate trăi. Eu sunt calea care nu rătăcește; adevărul care nu înșeală; viața fără de sfârșit. Dacă rămâneți pe calea Mea veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi și veți ajunge la viața veșnică. Dacă vreți să intrați în viață, păziți poruncile Mele!” (Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos).
