Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) a fost fondată în anul 1922, iar la scurt timp au început să apară și fabricile de mașini sovietice.
În 1922, bolșevicii au ieșit victorioși din Războiul Civil Rus și au format Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), care se va destrăma, în cele din urmă, în anul 1991. În perioada în care URSS a existat, sovieticii au înființat o mulțime de fabrici și mărci de automobile și camioane pentru a ajuta Uniunea să meargă mai departe. La propriu.
Istoria industriei auto rusești începe în vremea Imperiului Rus, când pe teritoriul statului eurasiatic au fost înființate companiile Russo-Balt, Puzyryov, Freze și Lessner. După Revoluția Bolșevică din 1917, marca Prombron a construit, în puține exemplare, modele Russo-Balt, în timp ce fabrica AMO a produs, în 1924, primele camioane sovietice, care aveau la bază modelul italian Fiat F-15.
GAZ
Cea mai veche marcă sovietică producătoare de automobile este, însă, GAZ (Gorkovsky Avtomobilny Zavod – Fabrica de automobile Gorki), care a fost înființată în anul 1929 sub numele Nizhegorodsky Avtomobilny Zavod (NAZ). Cu ajutorul americanilor de la Ford, sovieticii au construit o fabrică în localitatea Nijni Novgorod, care a produs prima mașină – un Ford Model A denumit NAZ-A – în 1 ianuarie 1932. Producția modelului NAZ-A a durat până în 1936, perioadă în care au fost construite peste 100.000 de exemplare.
În anul 1933, numele fabricii a fost schimbat în Gorkovsky Avtomobilny Zavod (GAZ), după ce numele localității a fost schimbat în Gorki, după scriitorul rus Maxim Gorki. În consecință, numele modelului NAZ-A a fost schimbat în GAZ-A, iar numele camionului NAZ-AA a fost schimbat în GAZ-AA.
Succesorul modelului GAZ-A a fost GAZ M1, care avea la bază versiunea cu patru cilindri a berlinei americane Ford Model B și care a fost produs în perioada 1936-1942.
Experiența acumulată în timpul producției modelelor A și M1 le-a permis inginerilor GAZ să dezvolte un model propriu, independent de modelele americane. Rezultatul a fost GAZ 11, care a fost construit în perioada 1942-1946.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cei de la GAZ au început lucrul la un model complet nou, care urma să intre în producție odată cu terminarea războiului. În anul 1943, când victoria părea că se apropie, au fost făcute primele teste cu modelul M20 Pobeda la fabrica din Gorki. La scurt timp după aceste prime teste, unitatea de producție a fost bombardată masiv, însă activitatea nu a fost afectată. Astfel, în 6 noiembrie 1944, primul prototip de GAZ M20 Pobeda a fost finalizat, iar în 21 iunie 1946 fabrica GAZ a scos de pe linia de producție primul exemplar de serie.
Modelul, al cărui nume înseamnă „victorie”, a fost un succes pentru industria auto din URSS, fiind produse peste 230.000 de exemplare. În anul 1951, fabrica FSO din Varșovia a început să producă modelul M20 Pobeda sub licență, sub numele FSO Warszawa, iar câteva exemplare au ajuns să fie asamblate și în Phenian, Coreea de Nord.
Pobeda a fost primul automobil sovietic cu semnalizatoare, două ștergătoare electrice, încălzitor electric și radio AM încorporat. Motorul cu patru cilindri de 2,1 litri produce 50 CP, astfel încât viteza maximă a mașinii este de 105 km/h.
În perioada 1949-1953 au fost produse peste 10.000 de exemplare în varianta de caroserie decapotabilă cu patru uși, însă vânzările au fost nesatisfăcătoare.
Între 1955 și 1957, GAZ a construit câteva mii de exemplare ale modelului M20 cu tracțiune integrală. DenumitGAZ M72, modelul a fost descris în acea vreme ca fiind primul vehicul de teren confortabil cu caroserie închisă. În cele din urmă, fabrica Gorki a încetat producția Pobedei în anul 1958.
Succesorul lui M20 a fost 21 – primul model produs de GAZ care a purtat numele Volga. Produs în perioada 1957-1970, primul GAZ Volga a avut parte de trei serii și a avut un design asemănător cu multe dintre mașinile produse pe teritoriul Statelor Unite ale Americii în acea perioadă.
Exemplarele produse pentru oamenii de rând au fost dotate cu un motor de 2,4 litri care produce 75 CP, în timp ce exemplarele produse pentru membrii KGB și ai nomenclaturii (GAZ 23) au primit motoare V8 de 5,5 litri care dezvoltă 195 CP.
Modelul Volga GAZ 21 a fost înlocuit, în 1970, cu modelul Volga GAZ 24. În comparație cu predecesorul său, Volga 24 are un ampatament mai mare cu 100 mm, în timp ce lungimea a fost micșorată, iar lățimea a rămas neschimbată. Singurul motor disponibil pentru cumpărătorii de rând a fost un propulsor de 2,5 litri care produce 95 CP, cuplat la o cutie de viteze manuală cu patru trepte. Producția modelului Volga 24 a încetat în 1985.
A doua serie a celei de-a doua generații GAZ 24 a fost denumită GAZ 3102 și a fost produsă în perioada 1982-2009, când a fost disponibilă cu o selecție de motoare.
După destrămarea URSS, modelul Volga a mai fost produs în seriile GAZ 31029 (1992-1997), GAZ 3110 (1997-2004), GAZ 31105 (2004-2009) și GAZ 311055 (2007-2008), toate bazate pe a doua generație Volga – M24.
Dar acestea sunt doar câteva dintre modelele produse de GAZ în perioada sovietică. Gorkovsky Avtomobilny Zavod a mai construit și modele ca ZIM 12, care era destinat nomenclaturii de rang mediu, și Chaika – o limuzină de lux produsă în două generații – M13 și M14 – între 1959 și 1988.
Unul dintre cele mai cunoscute modele GAZ în România este, însă, GAZ 69, care a fost produs la fabrica Gorkovsky Avtomobilny Zavod în perioada 1953-1955 și care a devenit, în cele din urmă, modelul românesc Aro M461.
Astăzi multe dintre aceste exemplare mai pot fi admirate doar pe la colecționarii care le îngijesc și le păstrează pentru a arăta și celorlalte generații o particică din istoria automobilismului.
