Filmul ”Son of Saul” (Fiul lui Saul) este câștigător al Oscarului pentru ”Cel mai bun film străin” în acest an. În film joacă și actorul Levente Molnar, absolvent al Colegiului Național ”Ioan Slavici” din Satu Mare. Acesta a dat câteva declarații celor de la Mediafax, declarații în care a vorbit despre filmul ”Son of Saul”, dar și despre trăirile acestuia în perioada filmărilor.
„Ce trebuie noi să facem este să nu care cumva să uităm de ce este capabil animalul din noi, pentru că, așa cum noi trăim acum, aici, și în acea perioadă trăiau oameni, o societate care a făcut posibilă apariția acestor non-soluții tragice, oribile. Dacă atunci a fost posibil, într-o societate care la rândul ei se numea normală, cum o facem și noi de altfel, cum ne definim, trebuie totuși să avem grijă ca această idee să nu care cumva să reușească să prindă și în societatea actuală. Este un film necesar”, spune Levente Molnar.
Totodată, actorul povestește că, din cauza scenelor pline de realism, au existat și momente de slăbiciune în care credea că este incapabil în a-și duce treaba la bun sfârșit.
„Am avut momente de slăbiciune, trebuie să recunosc. Ăsta a fost cel mai mare pericol al proiectului de altfel, pericolul de a ne înmuia, de a fi incapabili să ne facem treaba. Pot să vă asigur că se prea poate să nici nu fi nevoit să fii actor și având experiența vizitării Auschwitzului cu vreo 10 – 15 ani în urmă – orice om care, de exemplu, se duce până acolo și propun tuturor să facă acest lucru, nici măcar nu este atât de departe, precum credem noi în creierul nostru – te atinge o stare. Pe mine, de exemplu, pe vremea aia, acolo, și vorbesc de vizita mea la Auschwitz, aveam niște sentimente… nu puteam să dorm noaptea. Tot ceva de genul ăsta și la filmări. Când ești pus într-un spațiu care seamănă izbitor și când știi povestea și ești documentat, n-are cum să nu te atingă. N-a fost ușor, trebuie să recunosc. Dar am avut un regizor (László Nemes, n.r.) care și-a făcut foarte bine treaba, care a venit când a simțit acele momente, la oricare dintre noi, și ne explica, chiar aveam nevoie, că nu lucrăm din emoții posttraumatice, suntem acolo în mijlocul iadului și acolo trebuie să facem cumva ca aceste caractere să funcționeze”, a mărturisit Molnar.
