De la ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 118 din 21 decembrie 2006 privind organizarea și desfășurarea activității așezămintelor culturale au trecut mai bine de 8 ani și iată că nu toată lumea a dorit să beneficieze de avantajele ei. După 2009, când ordonanța și-a încetat efectele, pentru comunitatea din Ianculești nu a fost accesat vreun proiect european dacă din fonduri locale nu se putea renova clădirea Căminului Cultural. Astăzi, suntem în situația ca un sat ce aparține de UAT Carei să nu dispună de Cămin Cultural funcțional. Comunitatea de moți din Ianculești nu are din 1999 Cămin Cultural utilizabil și nici un alt spațiu pentru reuniuni sau activități culturale.
Din fericire, satele și comunele din zona Careiului au un Cămin Cultural funcțional. Unele sunt noi, cu toate dotările aferente utilizării lor și ca spații pentru nunți, altele sunt doar renovate dar pot găzdui orice fel de eveniment cultural. Din nefericire, singura comunitate care nu beneficiază de avantajul unui Cămin Cultural utilizabil este comunitatea de moți din satul Ianculești ce aparține de UAT Carei.
Având în vedere cele menționate de OUG 118/2006, era de așteptat ca și clădirea din Ianculești, ce găzduia altă dată frumoase și interesante activități culturale , să fie renovată și reintrodusă în circuitul cultural atât de benefic unei comunități rurale.
Dacă înainte de ’90, Festivalul Național ,, Cîntarea României’’, îi obliga pe primari să igienizeze permanent aceste spații, după revoluție, unele dintre ele , cum este și cazul de față, au ajuns la mâna unor primari dezinteresați de păstrarea lor măcar la stadiul de “utilizabil”.
Să fie deranjat cineva de menținerea potențialului folcloric moțesc lăsat ca moștenire de înaintașii sătenilor de astăzi ?
Ordonanța oferea pentru o perioadă de 2 ani multiple posibilități de revitalizare a activităților culturale în așezăminte adecvate, prin facilitarea accederii la surse financiare. Totul ținea doar de intenția UAT Carei de a se implica și de a renova Căminul Cultural deja existent, altădată funcțional.
Potrivit localnicilor, ultima nuntă ce a avut loc la Căminul Cultural a fost în 1998. Înainte de 1999, aici veneau și săteni din localitățile din jur pentru a asista la manifestări culturale sau vizionări de filme. Declinul a început în anul 1999, când în incinta Căminului Cultural au fost cazate persoanele angajate să introducă cablul optic pentru telefonie în sat și să instaleze o mică centrală. De atunci, acesta a fost abandonat de autorități.
Niciunul dintre delegatii sătești de după 1999 nu a mai fost interesat în renovarea clădirii care este deosebit de spațioasă și multifuncțională.
Actualul delegat sătesc , Ciprian Chiorean, a solicitat în mai multe rânduri, din 2013 încoace, acordul primăriei Carei pentru administrarea lăcașului de cultură, la fel cum a solicitat și administrarea clădirii școlii ce se dărâmă pe zi ce trece din lipsa lucrărilor de reparații . Fără sorți de izbândă. Cele două clădiri se află în domeniul public privat al municipiului Carei iar primarul nu își dă acordul pentru ca acestea să fie gestionate de delegatul sătesc în folosul comunității moțești.
In lipsa acestui acord, sătenii nu pot demara lucrări de reparații și de întreținere a celor două clădiri, lucrări la care sătenii sunt dispuși să își aducă contribuția. Tin să menționez în mod special că locuitorii satului Ianculesti plătesc taxe și impozite către UAT Carei, atât ca pesoane fizice cât și ca persoane juridice.
Impozitul pe terenul agricol este unul dintre cele mai mari impozite plătite din această zonă de câmpie, ajungând la 120 lei/ha în timp ce locuitorii din Marna plătesc doar 60 lei/ha. Incadrarea de către primăria Carei a satului Ianculești în zona A, în condițiile în care nu are drumuri asfaltate înafară de cel principal, nu are apă curentă și nici canalizare, nu are acces la nici o televiziune locală, nu are punct de prim ajutor sau pază pe timp de noapte, ridică serioase semne de întrebare legate de intențiile administrației locale . Gradul de confort civic în perimetrul localității nu este o prioritate a administrației locale de care aparține. Satul Ianculești nu are nici denumiri de străzi ci doar numere de casă!
Sătenii plătesc impozit și pe porțiunea de pământ încadrată ca și pășune comunală dar pe care este construită de către primăria Carei o parcare generoasă și o fundație a unei clădiri. O altă porțiune pe care sătenii plătesc impozit este și cea din jurul lacului, pe care administrația locală și-a permis să o împrejmuiască cu sârmă ghimpată , diminuând astfel pășunea comunală.
In aceste condiții , refuzul primăriei Carei de a nu permite localnicilor să își reabiliteze Căminul Cultural poate fi catalogat ca și rea intenție dacă nu sabotaj cultural. Pentru renovarea și revigorarea activității culturale în Ianculești , nu a fost accesat niciun proiect european de către primăria Carei de care aparține satul Ianculești.
Frumusețea satului și terenurile agricole de cea mai bună calitate le atrag moților gospodari din Ianculești numai necazuri din partea administrației locale UDMR. Până și dreptul de a-și construi o capelă mortuară în cimitir le este condiționat de orientare voturilor . vezi aici.
Dar ceea ce este ciudat e faptul că personaje aflate în funcții importante în administrația locală sau de stat se joacă de-a traficul de influență, amenință , iar instituțiile statului, cele care ar trebui să fie atente la abuz în serviciu, la șantaj exercitat public, nu au nicio reacție.
Până și renovarea Căminului Cultural din Ianculești să fie un troc politic și să fie sacrificată tocmai viața cultural-artistică la fel cum a fost episodul capela mortuară?
Daniela Ciută
