Acasă Religie Omul primordial și omul actual: din Eden în contemporaneitate

Omul primordial și omul actual: din Eden în contemporaneitate

Dumnezeu, fiind liber, nu-l putea priva pe om de un dar atât de mare, care este libertatea. Această idee ne duce la concluzia că omul nu poate fi nicicum supus unei determinări sau unei predestinări, în sensul că Dumnezeu, din veci, ar fi decis, fără drept de apel, fericirea sau nefericirea fiecărui om, pe unii alegându-i să facă parte din ceata drepților, iar pe alții condamnându-i la osândă. Această teorie a predestinației exclude totalmente rolul faptelor. Ce rost mai are să fac binele dacă Dumnezeu a decis, înainte de a mă naște, fără să mă întrebe, fără să-mi dea posibilitatea să-I demonstrez contrariul, că sunt vrednic de pedeapsă? Or, tocmai în aceasta constă dobândirea mântuirii: în colaborarea mea, ca persoană, cu Dumnezeu, ca Persoană. Între două persoane libere, care se respectă, care se iubesc, nu poate exista silnicie sau constrângere. De ce mi-ar fi dat El viața, dacă oricum nu va ține cont de modul în care voi trăi? Este o concepție caracterizată printr-o totală absurditate. Dacă ajung să cad în capcana acestei teorii, atunci îmi este indiferent cum trăiesc. Ajung la un indiferentism religios, la o sterilitate duhovnicească, în care sintagme de genul: „totul e permis” sau „trăiește-ți clipa” sau „nu regreta nicio acțiune pe care ai întreprins-o, indiferent de consecințe”, devin motto-uri demne de luat în considerare și de respectat întocmai.

Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți afirmă că măreția omului rezidă în libertatea lui, în liberul arbitru. E adevărat că Dumnezeu, ca și Creator, în atotputernicia Sa, ar putea interveni abuziv în viața mea, ca și creatură, dar El nu o face fiindcă mă respectă ca persoană liberă, ca și credincios, care având întipărit în mine chipul Său (având chipul în actualitate), tind spre realizarea asemănării cu Sine.

Faptul că omul este liber înseamnă că el se poate decide fie spre bine, persistând pe această cale, fie spre rău, stăruind în rătăcire. Ce vrea să spună acest lucru? Dumnezeu este liber. Însă, diavolul, la rândul lui, are libertate (nu una absolută, asemenea lui Dumnezeu) și, în virtutea acesteia, acționează în lume. Diavolul lansează o momeală asupra mea, dar acceptul îmi aparține numai și numai mie. (Pentru că trăim într-o lume informatizată, aș putea face aici o paranteză. Mă lansez într-o convorbire pe messenger cu o altă persoană. Doresc să-i trimit o fotografie. Eu o expediez, dar interlocutorul meu nu o primește până ce nu-și dă acceptul. La fel, diavolul îmi trimite ispita, dar eu decid dacă o primesc sau nu).

Niciun om nu este predestinat, nimeni nu este subjugat unui destin orb sau implacabil, căruia nu i se poate sustrage. Nu putem da vina pe destin ori de câte ori ni se întâmplă ceva negativ. Dacă ești înclinat să crezi în forța unui destin care îți controlează viața, de la care nu te poți abate, gândește-te că ai o chemare specială: de a transforma acest destin în libertate, libertate ce implică putere, dar și responsabilitate; gândește-te că tocmai în această libertate constă grandoarea ta ca persoană umană; gândește-te că ești liber în Hristos, Care este liber. În consecință, urmează voii Lui, care te conduce spre o libertate totală. Însă, El nu te obligă să-L urmezi, nu te forțează să-ți iei crucea. Nu ți se adresează pe un ton imperativ, ci spune cu blândețe și smerenie: „de voiește cineva să-Mi urmeze” (Marcu VIII; 34). Așadar, remarcăm exprimarea: „de/dacă voiește/dorește”. Dacă dorești să-L urmezi pe Hristos, cu siguranță Îi vei împlini sfaturile pe care ți le-a dat. Dimpotrivă, dacă nu vrei să-L urmezi, vei păși pe o cale întunecoasă, tenebroasă, iar finalul drumului tău va fi pe măsura deciziei, dacă nu cumva vei reveni asupra ei. Mereu există o șansă pentru o căință sinceră. Tu decizi. Tu, ca persoană liberă, alegi.

Deci, omul a fost creat ca persoană. El este o persoană capabilă de a sta liberă în comuniune cu Dumnezeu-Creatorul. Fiecare om are viață (la fel ca orice altă viețuitoare), are suflet, are rațiune, dar a avea un suflet viu, a fi o ființă vie presupune a sta în legătură vie, dinamică, cu Creatorul. Ceea ce face ca un suflet să fie viu, activ, este harul dumnezeiesc, acea energie divină necreată. La început, harul i-a fost dat omului primordial, dar a fost pierdut prin căderea în păcat; acum, omul actual, primește harul prin Taina Sfântă a Botezului. Harul divin, o dată ce pătrunde în ființa omului, nu lucrează de unul singur, în timp ce omul stă nemișcat, fără a face niciun efort. Harul lucrează și rodește doar dacă este cooptat în mod liber de către om, într-o acțiune sinergică. Harul nu se impune, nu se suprapune naturii umane, nu o obligă să-l accepte, nu urmărește să-și impună autoritatea, supremația, nu declanșează o luptă împotriva firii omenești. Harul are nevoie de consimțământ, iar el se vădește doar prin conlucrare cu voința noastră. Astfel, omul este o ființă vie dacă dorește să colaboreze cu Dumnezeu în procesul mântuirii sale. Pe de altă parte, dacă se închide, dacă se opacizează în fața luminii divine, Dumnezeu nu are cum să lucreze; El nu poate intra dacă ușa este închisă, iar omul se transformă într-un suflet mort, cu toate că trăiește în trup.

Preot dr. Cristian Boloș

- Advertisment -

Cele mai populare

Sfântul Dimitrie-Dumitru

În luna octombrie, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de...

Trecerea la ora de iarnă.Cum facem față tulburărilor de somn?

Trecerea la ora de iarnă poate avea efecte neplăcute asupra multor persoane, cum ar fi tulburările de somn și de dispoziție.

De ce se teme Donald Trump de votul prin corespondență?

Câștigătorul alegerilor prezidențiale din SUA mai mult ca sigur nu va fi cunoscut în seara de după închiderea urnelor așa cum s-a...

Pandemia îndatorează puternic ţările UE. România, la mijlocul clasamentului

Datoria publică a avansat în UE, în ultimul an, până la 87,7% din PIB-ul Uniunii (T2/2020), cu opt puncte procentuale peste nivelul...

Comentarii recente