Unge pe Domnul Cel nevăzut cu rugăciunea iubitoare a minții și a inimii, iar pentru Cel văzut fă tot ce-ți stă în putință pentru cei aflați în nevoie, și va fi ca pentru Dumnezeu.
De-am vorbi și noi mai puțin și am făptui mai mult, mărturisindu-ne prin fapte iubirea către Domnul! Vei zice: „Dacă ar fi Domnul de față, aș fi și eu gata să fac totul pentru El”. El însă este aici, nevăzut ca Ipostas, însă văzut în toți creștinii, și mai cu seamă în cei nevoiași. Unge pe Domnul Cel nevăzut cu rugăciunea iubitoare a minții și a inimii, iar pentru Cel văzut fă tot ce-ți stă în putință pentru cei aflați în nevoie, și va fi ca pentru Dumnezeu.
Dacă vrei să le găsești pe cele duhovnicești, să te silești pe tine însuți și în primul rând la ascultare.
Împărăția Cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc o răpesc pe ea” (Matei 11,12). Nu a spus: „moștenesc”, ci „răpesc”. Dacă nu te silești pe tine însuți, nu vei învinge. Nu vei birui. „Zice cel leneș când se trimite în cale: «Un leu este în drumuri și în piețe ucigași»” (Pilde 26,13).
Așa este. Pentru că este leneș, nu merge nici înainte, nici înapoi. Dacă vrei să le găsești pe cele duhovnicești, să te silești pe tine însuți și în primul rând la ascultare.
Împlinirea poruncilor nu este un lucru datorat lui Dumnezeu, cum se întâmplă cu poruncile omenești, ci este o datorie față de noi înșine, interesul cel mai de temelie al vieții noastre.
Pe măsură ce omul împlinește dumnezeieștile porunci, puterea dumnezeiască dintr-însul se face tot mai vădită; cu orice faptă bună ce o face omul, iese tot mai mult la iveală chipul dumnezeiesc ce se află în el, devine tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, se face fiu al lui Dumnezeu și moștenitor al vieții veșnice. Dumnezeu nu silește pe om și cu atât mai mult nu-i poruncește să-L iubească; dar prin iubirea-împlinire a poruncilor, omul se face moștenitor al vieții de veci. Și fiindcă Dumnezeu pentru om a gătit Împărăția Sa de la întemeierea lumii și voiește ca toți să o dobândească, de aceea poruncește: „Fiți desăvârșiți!”, „Fiți sfinți!”, „Fiți milostivi, asemenea Tatălui Celui ceresc, ca să fiți de-a pururi împreună cu El”. Împlinirea poruncilor deci, nu este un lucru datorat lui Dumnezeu, cum se întâmplă cu poruncile omenești, ci este o datorie față de noi înșine, interesul cel mai de temelie al vieții noastre.(Ieromonahul Iosif Aghioritul ,Protosinghelul Petroniu Tănase)
