Scriam nu demult, că dacă își imaginează cineva că Traian Băsescu va ieși din arena politică pentru a se transforma într-un bunicuț care-și plimbă nepoții prin parc, se află înr-o gravă eroare și nu-l cunoaște absolut deloc pe omul acesta care, aproape de un deceniu încoace se află în fruntea statului român.
Pe când părea că actul coabitării devine tot mai agreabil, iaca, marinarul trage de la bord, o ghiulea cât toate zilele: referendumul privind reducerea numărului de parlamentari la 300 și parlament unicameral.
Desigur, lovitura a fost extrem de bine calculată. La ora actuală avem peste 500 de parlamentari, mult peste numărul stabilit prin lege, dar sistemul votului așa zis direct a creat anomalii dintre cele mai ciudate.
Dacă ne gândim bine, chiar președintele Băsescu a fost unul din susținătorii acestui păgubos sistem electoral, și la urma urmei, fără semnătura sa, aberația asta nu putea deveni atât de ușor, un act legislativ.
Dar asta este deja istorie și se știe prea bine că poporul acesta nu stă foarte grozav la materia cu pricina, cât despre ținerea sa de minte, iată una dintre slăbiciunile nației române, de care politicienii noștri profită din plin.
Cum să nu votezi o asemenea inițiativă? Se știe prea bine că românii au cea mai puțină încredere în politicieni, astfel că orice demers îndreptat împotriva acestora, va fi îmbrățișat imediat, cu fervoare.
E drept că Parlamentul de astăzi este extrem de lăbărțat. Apoi este și mai evident faptul că foarte mulți parlamentari se ocupă de alte lucruri decât inițierea și adoptarea legilor țării.
Foarte mulți dintre ei fac toată ziua presiuni în vederea obținerii de fonduri pentru colegiile lor, deși rolul lor este cu totul și cu totul altul.
Inflația parlamentară a dus la diluarea acestuia. Se află acolo inși care habar nu au pe ce lume trăiesc. Într-un mandat întreg, aceștia nu iau cuvântul niciodată, nu au nicio inițiativă legislativă și dau pe la Camere din an în Paște.
Acuma dacă socotim economia care s-ar face prin reducerea numărului aleșilor noștri, la nivel național suma aceasta aproape că nici nu contează dar probabil că adevăratul câștig ar fi în planul unei selecții mai riguroase și a unei eficientizări a activității.
Argumentele pro sunt mult mai multe decât cele contra și tocmai aici va avea câștig de cauză bătrânul lup de mare.
Povestea salariilor tăiate este anulată încet de scumpirile zilnice, lepădarea publică de PDL i-a mai adus Băsescului niște puncte, acuma nu așteptăm decât să aflăm numele succesorului dorit de actualul locatar de la Cotroceni.
Pentru cine face toate manevrele acestea Băsescu? Pentru sine, bineînțeles. Atâta doar că „sinele” acesta va fi oleacă ipostaziat, deoarece pe nea Traian, Constituția României nu-l mai lasă să candideze.
Ideal ar fi fost pentru băseasca succesiune, umilul – era să scriu „emilul! – Boc de la Cluj, numai că acesta s-a compromis definitiv pe vremea cât a fost premier, prin necondiționata sa slugărnicie față de Marele Șef.
Un alt nume aflat tot mai mult în bătaia reflectoarelor este cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu, văzut ca un soi de Medvedev al României.
Acesta este deja surprinzător de bine plasat în sondaje, iar mentorul său așteaptă răbdător taxarea gafelor actualilor guvernanți.
Operațiunea de învăluire, aproape anestezică a lui Victor Ponta, își arată acum primele roade, prin atacul lui Băsescu pe tema Referendumului.
Animal politic desăvârșit, prezidentul nostru a amușinat că pe la USL e cam slabă ața guvernării așa că de ce n-ar sări s-o rupă?
Acum este momentul. Un prim moment. Pe măsura erodării actualei puteri, cotroceanul va deveni tot mai vocal, iar ungureanul tot mai agresiv.
Baciul Traian revine încet dar sigur, la vechile sale populisme. Acum este ușurat de stânjenitoarea poziție de apărător al Puterii, așa că se va transforma în portavocea Opoziției și va trage nemilos din toate pozițiile.
Trebuie să recunoaștem că scoaterea de la naftalină a Referendumului băsist este o adevărată lovitură de maestru și nu știu de ce, dar am impresia că în laboratoarele cotrocene se mai prepară niște licori amețitoare care ar trebui să pună puțin pe gânduri momentclatura uselistă!
Felician POP