Pe 20 iulie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul proroc Ilie Tesviteanul, cunoscut drept aducător de ploi și făcător de minuni în perioadele de secetă. Sărbătoarea este dublată în România de Ziua Aviației, deoarece din anul 1913, Sfântul Ilie a fost desemnat drept patron spiritual al aviatorilor români.
Obiceiuri și superstiții populare
Ziua Sfântului Ilie este înconjurată de numeroase obiceiuri cu rol protector și ceremonial:
– Munca era oprită în această zi, pentru ca grindina să nu lovească recoltele.
– Merele nu erau consumate, din teama ca grindina să nu aibă dimensiunea lor.
– Femeile mergeau la biserică pentru a da pomană din roadele gospodăriei, în memoria celor trecuți în neființă.
Ritualuri de leac și pomenire
Dimineața, gospodinele culegeau plante medicinale, mai ales busuioc, pe care îl sfințeau la biserică. Ajunse acasă, îl puneau pe foc, iar cenușa rezultată era folosită în scopuri terapeutice. Tot în această zi se pomeneau copiii decedați, iar un ritual inedit presupunea chemarea copiilor străini sub un măr, scuturarea pomului și oferirea merelor căzute drept pomană.
Bisericile se umplu de bucate pentru Moșii de Sânt-Ilie, iar în gospodării au loc praznice în cinstea celor plecați.
Mierea nouă și tradițiile pastorale
În mediul rural, Sfântul Ilie marchează și momentul recoltei de miere:
– Doar bărbații îmbrăcați festiv aveau voie să intre în stupină, ajutați de un copil.
– Femeile erau interzise în acest proces sacru.
– După recoltă, familia și vecinii degustau mierea proaspătă și savurau țuică îndulcită, într-o masă festivă ce promitea belșugul apicultorilor.
Tot pe 20 iulie se deschide miezul verii pastorale, zi în care ciobanii au voie să coboare din munți. Ei aduc în dar femeilor furci de tors sculptate manual – simboluri ale iubirii și măiestriei.
O zi plină de sens, spiritualitate și rădăcini românești
Sărbătoarea Sfântului Ilie rămâne o punte între divin și cotidian, între credință, rit și respectul față de natură și strămoși. De la înălțimile aviației până la căldura stupinei sau sufletul bisericii de sat, 20 iulie este o zi ce respiră autentic românesc.
