Motto: „Ca să înțelegi că ești prost trebuie, totuși, să-ți meargă mintea.” Georges Brassens
„Ai auzit că Monica Tatoiu a fost rea de muscă? Chiar ea a declarat, tu…”. „Ai auzit că Ponta nu a plagiat?”. „Ai auzit că Andreea Marin e c-un turc?”. „Ai auzit că Brad Pitt e în divorț?”. „Am auzit că Carla’s Dreams e Marius Moga, tu!”. „Ai auzit că Băsescu e mason?”. „Fii atentă ce-am auzit: cică directoarea, madam Vagin și-o trage cu inspectorul-șef, Bebe Mațgros, ca să-și păstreze postul la liceu! Știu din sursă sigură, tu!”. „Vai, tu…!”. „Da, tu… îți dai seama cine ne conduce? O curvă nespălată… mie mi-e milă de cei doi copii ai ei, săracii…!”. „Nu pot să cred, tu! De unde știi?”. „Știu sigur, dragă, Costel are un coleg care e prieten bun cu Mațgros ăsta. Și omul se cam laudă la băutură…!” „Vai, ce nenorocită! La noi vine și pozează în sfântă, vorbește de Dumnezeu, duminica e la slujbe și când colo, ea își deschide cracii pentru Mațgros, pentru un post nenorocit. Și bărbatul ei habar n-are, nu?”. „Și-ăla e un bou. Nu-l interesează ce face ea că și el e un curvar ordinar. În delegații își duce mereu amanta!”. „Vai, tu, chiar așa?”. „Da, soro, mi-a spus o vară care are o vecină și-asta are o soră. Ei, soră-sa asta, Pamela Curbombat e amanta actuală. O proastă, tu, fără talie, fără țâțe, cu părul năclăit mereu… Atâta c-are curu-n sus! Ce-o găsi la ea, dracu’ știe!”. „O cunoști?”. „N-o cunosc, tu, dar mi-a spus soțul vecinei de la parter că are curul bombat și mare. E din același sat cu ea.” „Vai, tu, în ce lume trăim!”. „Da, tu, nu mai poți avea încredere în nimeni. S-a stricat lumea rău de tot… Hai că te las. M-a invitat un tip la cafea. E simpatic, tu, dar nu cred că mă bag. Oricum, rămâne între noi, să nu vorbești cuiva că mă supăr. Ți-am spus doar ție pentru că ești cea mai bună prietenă…” „Nu, tu, stai liniștită, nu am cu cine să vorbesc. Te pup! Pa, pa!”. „Pa, scumpi!”. Seara, acasă. „Auzi Nelule ce mi-a zis azi Mimi! Cică șefa noastră și-o trage cu inspectorul-șef… ce curvă! Dar și Mimi, dragă, s-a dus la cafea cu unul… E clar că și-o trag, doar n-or măsura zațul! Știu din sursă sigură!”.
Nu-i așa că vi se pare cunoscut totul? La noi orice informație are ștampila „sursă sigură”! Toți știm totul, despre toți, din sursă sigură. Toți bârfim, înflorim, închipuim povești despre alții, răspândim minciuni pe post de adevăruri incontestabile și ne irosim viața în can-can-uri de doi bani. Găuriți. Ruginiți. Și dacă ar fi adevărat, să zicem, cu ce ne-ar ajuta pe noi faptul că directorul sau un coleg are o amantă sau că o colegă a născut un copil, (culmea, viu!) dintr-un tată necunoscut de noi? Adică, din flori… Ce câștigăm dacă răspândim povești, adesea ireale, despre semenii noștri? Nimic, nimic, nimic…
Bârfa și can-can-ul penibil ne-au invadat mințile, ne-au zăpăcit de tot. Am ajuns să nu mai trăim deloc pentru noi, ci doar pentru alții. Proverbul cu capra vecinului e mai actual ca oricând. Ne uităm la televizor și vedem „subiecte care ne-ar putea afecta emoțional” pe care nu ar trebui să le vedem niciodată pentru că nu ne ajută cu nimic (despre faptul că dacă ne-ar putea afecta emoțional de ce sunt difuzate, cu altă ocazie… deși, și asta am mai spus-o altădată!). Dar stoici în prostia care ne incumbă ne chiorâm hapsâni și galeși, fără să respirăm măcar, în timpul derulării „știrii”. E o crimă adusă psihicului uman, e o metodă de îndepărtare de la realitate. Noi nu mai gândim, nu mai cerem salarii, condiții de muncă decente, drepturi legale și normale, nu mai visăm, nu mai sperăm. Ne uităm la televizor să vedem crime, violuri și mizerii, pentru a le putea dezbate cu colegii la serviciu. Apoi, după epuizarea subiectului de interes național în care am aflat că Tatoiu și-o trăgea cu cine apuca, unde apuca și când apuca, sau că Marin le dă tribut (încă!) turcilor, trecem la ale noastre. La poveștile din ograda noastră. Ce coleg și-o trage cu cine, cine îi face curte unei colege, cine a mai născut în urbe fără să fie căsătorită și alte căcaturi care ne umplu sufletele de mizerii. Ne bârfim colegii că sunt altfel decât noi, colegele se gratulează între ele că sunt superbe, slabe și deștepte, și totul e nemaipomenit. Între timp, logic, anii zboară și ne întrebăm la senectute (dac-o prindem și scăpăm ne-uciși și ne-violați de „martirii” de la ora cinci și de genocidul psihic picurat în creiere de către cei de sus!) ce-am făcut cu viața noastră? Cum s-a scurs? Cum am trăit-o? Am trăit-o sau doar am trecut prin ea, cu capetele plecate, încărcate cu atâtea mizerii, bârfe și can-can-uri?!
Apropos, știați că în urmă cu vreo 18 ani am fost homosexual? Deunăzi am aflat și eu… Dar că acum doi ani am fugit cu salariile colegilor mei în America? Iată două subiecte, din „sursă sigură” numai bune de rumegat și distribuit. Dați-le share!
Sorin Oros
