Motto: „ Alergatul după femei n-a făcut rău nimănui. Pagubele se produc abia după ce le prinzi” Jack Davies
Oricât ar susține oricine, orice slogan împotriva discriminării femeilor, mă tem că nu e convins pe deplin și de aplicarea acestuia în fapte. Noi urlăm mereu că femeile sunt egale cu bărbații și că au aceleași drepturi, dar în practică o-ntoarcem „ca la Ploiești”. Să ne înțelegem, mă refer la bărbații educați, normali, nu la cei care consideră femeia o slugă, la musulmanii pentru care capra e mai valoroasă decât femeia și la patronul de la F.C.S.B. Ăștia sunt orice în afară de bărbați adevărați.
Așadar, toți urlăm că femeia are drepturi egale cu bărbații! Oare chiar așa o fi? Patronii dau anunțuri pentru angajare de personal în care spun: „Angajăm agenți de vânzări”! Dacă la concurs se prezintă bărbați și femei, vor fi angajați bărbații. Oare femeile nu știu să vorbească, să șofeze și să prezinte documentele care însoțesc marfa? Evident că știu, dar patronii îi angajează pe bărbați dintr-un motiv știut doar de ei. Firmele de taxi angajează șoferi bărbați, în Poliție femeile se pot număra pe degete, în politică procentul purtătoarelor de fustă este încă minuscul, trei sferturi dintre funcțiile de conducere sunt ocupate de bărbați, și-atunci unde e egalitatea? Nu cred că există meserii pentru bărbați și meserii pentru femei. În comunism, am văzut multe femei pe șantierele țării: zidărițe, macaragiste, femei zugrav sau tâmplărițe. Multe dintre ele erau căsătorite și aveau copii. Era ceva firesc. Dacă atunci se putea, acum de ce nu se mai poate? Desigur, s-au schimbat multe în societate și, în primul rând, mentalitatea. Apărând bărbații cu bani au apărut și femeile care să le toace arginții. Iar aceștia le vor doar pentru ei, nu le lasă să muncească. În plus, ar fi caraghios să vedem o femeie siliconată cocoțată pe o macara. S-ar expune riscului exploziei unei țâțe în stratosferă. Lăsând gluma la o parte, am întâlnit un caz în care femeia a fost respinsă deoarece era necăsătorită. De unde până unde a devenit căsătoria criteriu de angajare? Pe bărbații holtei îi angajează societatea, dar pe femeile singure, nu. Logic ar fi ca patronii să caute, pentru angajare, femei libere, fără obligații. Ar putea spera, astfel, la o… apropiere profesională, plină de căldură sufletească. Nu e un secret pentru nimeni (sau dacă e, este secretul lui Polichinele!) că patronii se combină, adesea, cu angajatele. Merg în delegații cu secretarele, stau peste program, la ore suplimentare pentru implementarea unor „proiecte” noi, etc. Și-atunci de ce să nu angajezi o tânără nemăritată? N.B. Nu suțin că toate femeile nemăritate se cuplează și acuplează cu șefii lor. Dar un procent semnificativ există. Și, oricum, există și femei măritate combinate cu șefii lor. Astea chiar că nu au parte de nicio discriminare.
Revin. Eu sunt unul care crede în egalitatea în drepturi dintre cele două sexe. Militez pentru asta oriunde. Dar, am mai spus-o, cred că multe dintre ele nu vor să fie egale cu bărbații. Vor să fie „pisicuțe” fragile, „mimoze” sensibile ori „fluturași” gingași. E foarte bine. O femeie delicată, gingașă și sensibilă e o încântare pentru ochi. Dar una delicată, gingașă, dar puternică, e un partener de nădejde oriunde. La muncă, în societate, în familie. E o femeie ancorată în realitate, muncitoare și determinată, o mamă bună și-o soție caldă, și un coleg minunat la muncă. O astfel de femeie are toate șansele să elimine, treptat, prejudecățile masculine referitoare la incapacitatea sexului slab de-a fi egal cu sexul tare (ocazional!). Misoginii s-ar împuțina dacă drăgălașele femei ar face saltul evolutiv de la pisicuță la tigroaică. Ar rămâne „feline” dar și-ar câștiga forța și inteligența care, oricum, există în ele latent.
Așadar, dragele mele, trăgând mai mult de voi îi veți obliga pe bărbați cu ideea că sunteți egalele lor și nu pionii pe care să-i mute ei unde vor. În lume, de-a lungul timpului, au existat destule mișcări feministe care au creat revoluții sociale, dându-le peste nas misoginilor atotputernici. Continuați lupta! Desigur, ar fi nevoie ca și mulți dintre bărbați să-și deschidă ochii minții și să accepte egalitatea în drepturi. Dar atâta timp cât ei vor fi educați de niște „mame-pisicuțe”, e puțin probabil ca, la maturitate, aceștia să vadă în femeie o tigroaică. Vor face mereu conexiunea cu „pisica-mamă”, văzând în femeie o ființă delicată, gingașă și speriată. Fiți tigroaice cu progeniturile obligându-le astfel să vadă în voi felina, adică partenerul de drum, atât în familie cât și în societate!
Iar voi, bărbați, care credeți că știți totul, credeți-mă că nu știți câtă putere are o femeie care e sigură pe ea însăși. Mai ales dacă e și frumoasă, și deșteaptă, și citită!
Sorin Oros
