Motto: „Când se face prezența în Senat, senatorii nu știu dacă să răspundă prezent sau nevinovat” Theodore Roosevelt
Până-n 1989 am tot auzit, mereu, că America e țara tuturor posibilităților. Noi, românii, trăind sub talpa ciumată a comunismului cretinoid speram, în gând doar, să ajungem pe pământurile descoperite de Cristofor Columb la 1492. Unii, puțini, reușeau să „evadeze” din „penitenciarul România”. Dintre ei, alții, și mai puțini, după ani de muncă, de lipsuri, de dureroase doruri se realizau, deveneau cetățeni americani cu posibilități nelimitate. Dar, nota bene, pentru așa ceva era nevoie de muncă, de istovitoare muncă. Ei bine, anii au trecut, talpa roșie n-a dispărut de tot, dar am ajuns să zburăm mai ușor spre țara în care orice și totul e posibil.
Mai mult, polii tuturor posibilităților s-au schimbat, și acum, noi, bravii urmași ai lui Traian colonizăm suburbii întinse din Spania, Portugalia, Italia și Franța. Mai nou am ajuns și-n Peninsula Scandinavă, e drept, aici mai mult tuciuriii. Și-acum apare marele paradox! Vreo trei-patru milioane de români muncesc și trăiesc pe noile pământuri ale făgăduinței, din lumea largă, iar restul au rămas „să-și are glia străbună”. E drept, unii o „ară” atât de bine încât, în câteva luni strâng o recoltă uriașă de euro, de vile, de mașini luxoase. Dar… alt paradox, aceștia nu sunt agricultori… ci senatori, deputați, patroni, miniștri, primari, directori de regii autonome, impresari sportivi sau interlopi. Dintr-un condei, dintr-o simplă iscălitură reușesc să salte miile de euro dintr-un cont în altul. Dintr-un mic comision își cumpără vila. Dintr-o șoaptă își refac parcul auto. Așadar, iată țara tuturor posibilităților!
Ați mai auzit de vreun român care să emigreze, acum, în America? Nici vorbă! Azi, știm, cu toții, că în România se poate orice! ABSOLUT ORICE! Avem legi care nu se aplică tuturor! Avem autostrăzi… pe hârtie! Avem biserici pe fiecare alee din cartier! Nu am avut moschee, dar o s-o avem pe cea mai impozantă din Europa, pentru că orașul lui Bucur e Mecca, după gândirea unui prim ministru plagiator, operat și, certamente, viitor scriitor! Avem stadioane și săli polivalente mai scumpe decât altele, similare, din America sau din Occident! Avem infractori în libertate și nevinovați, morți, prin pușcării! Avem marinari, dar n-avem flotă! Îl avem pe Copilul Minune, pe Salam, pe Parizer, pe Tobă, pe Costiță, Mușchiuleț, Pastramă… și alte sute de personalități culturale și artistice!
Avem copii care se pot cumpăra ca la piață, cartofii! Avem doctori în orice, care nici măcar n-au BAC-ul luat. (Mă rog, luat la școală, că de luat, ei, doctorii în toate, l-au luat în câteva zile, cu copy paste!). Și mai avem ceva ce sigur nu au celelalte pământuri ale tuturor posibilităților! Avem infractori care se pot îmbolnăvi brusc, de azi pe mâine, cu boli incurabile, și alții care pot scrie, în câteva luni, opere complete! Nicăieri, în lume, politicienii nu-și descoperă a doua zi, după arestare, boli grele, boli ascunse, care să-i scutească de regimul penitenciar. Dar Adrian Năstase cu glonțu-n gât, Vanghelie cu „almanahele” lui, doctorașul Oprescu cu diabetul zaharat (de, dacă s-a dedat la dulce!) și, probabil, în viitorul apropiat, Ponta cu rotula-i zdrobită de la… aruncările la coș au descoperit că sunt suferinzi! Muribunzi chiar! Bieții de ei! Sărmanii oameni!
Sunt convins că diabetul lui Oprescu, de exemplu, se trata singur dacă nu-i intra șpaga-n casă, la ceas de seară. Și glonțul lui Năstase ieșea doar în poligonul de instrucție dacă nu-i dădea „tușica” Tamara, decedata în Domnul, o mică atenție!
Becali, M.M.Stoica și Copos sunt scriitori, viitori membri ai Academiei… Au reușit să scrie, în câteva luni, vreo patru cărți în timp ce adăstau la „mititica”, nevinovați, desigur! În libertate n-au avut timp, n-au avut inspirație! Dar „la bulău” au stat și-au scris! Apoi și le-au cumpărat singuri, pe toate! Unde, în care loc de pe pământul ăsta, din ce în ce mai bolnav, poți să mai faci așa ceva? Iată că în România se poate; aici toți infractorii devin, peste noapte, scriitori și bolnavi. În România hoții sănătoși se-mbolnăvesc după arestare! În România oameni cu liceul absolvit la seral, sau la 40 de ani scriu cărți! În România 60-70% din cei care au doctorate le-au plagiat, le-au copiat, le-au furat, mai corect! În România se poate orice!
V-ați întrebat de ce Becali nu a scris nici o carte în libertate și de ce Oprescu nu și-a tratat diabetul, doctor fiind? De ce Copos și-a cumpărat întregul tiraj cu „operele” sale și de ce Bombonel nu și-a nimerit jugulara cu pistolul? De ce? De ce? De ce?… Sunt mii de ”de ce”-uri și un singur răspuns! Din prostie! Din prostia noastră, a „prostimii” care tolerăm orice!
Sorin Oros
