Arheologii sătmăreni au identificat o parte a fortificațiilor cetății premoderne a Sătmarului, sub fostul Teatru de vară din centrul municipiului.
Fortificațiile descoperite au fost construite din lemn, țăruș și pământ bătătorit, având rolul, potrivit arheologului Szocs Peter, să oprească ghiulele.
Pe lângă fortificații, arheologii au mai scos la lumină și vase de provizii, o ghiulea, obiecte din metal, etc.
Cetatea Sătmarului a funcționat între 1560 și aproximativ 1720.
Prima cetate, ridicată din pământ, la începutul mileniului II (prin 1006-1010) a fost distrusă în timpul invaziei mongole din anul 1241. După retragerea invadatorilor, în locul cetății de pământ a fost ridicată o fortăreață de piatră,
După ce familia Bathory a modificat albia Someșului, cetatea se afla pe o insulă, legată de maluri prin trei poduri. În anul 1562, cetatea a fost asediată de o oaste otomană, condusă de Ibrahim, pașa din Buda, și de Maleoci, pașa din Timișoara.
Fortificația a fost incendiată de oaastea transilvană după un asediu austriac, din cadrul războiului dintre Habsburgi și principele Transilvaniei. Fortificația a fost refăcută din ordinul marelui general austriac Lazarus von Schwendi, după planurile arhitectului italian Ottavio Baldigara.
Fortăreața din Satu Mare a continuat să fie un punct cheie și în timpul Războiului Curuților, dintre Francisc Rakoczi al II-lea și Casa de Austria. Francisc Rakoczi al II-lea a poruncit, în anul 1705, ca zidurile cetății să fie distruse, pentru a nu fi recucerită de austrieci.
