Casele, ca și oamenii au destinele lor… Unele au puterea de a se ridica pe propriile ruine, altele dispar în neantul uitării…
Ca și oamenii, clădirile orașului poartă în sine, povești și amintiri.
Atâta doar că aceste clădiri sunt martori muți ai vremilor. Trec peste ele, secolele, deceniile, anii, zilele, clipele…
Poate prin turnuri sau pe spinarea arsă de soare și mușcată de ger, se mai poate desluși vâlva veacului, aroma iubirilor și disperărilor toate.
Sătmarul nostru este plin de astfel de clădiri interesante, impregnate de tumultul istoriei..
Dar chipul vechi al Sătmarului de astăzi, are doar aproximativ două secole.
Sistematizare, acum 200 de ani!
Un amplu proces de sistematizare demarat încă la începutul secolului XIX a făcut ca vechile clădiri ale urbei să fie dărâmate iar în locul acestora să se ridice altele noi, cele pe care le putem admira și astăzi.
Ca să nu mai vorbim despre măreața cetate a Sătmarului care a fost demolată încă pe la începutul veacului XVIII.
Regularizarea cursului râului Someș a fost urmată de o reconfigurare urbanistică modernă.
Apoi unificarea celor două orașe, Sătmarul și Mintiul au prefigurat o viziune unitară în ceea ce privește dezvoltarea orașului.
În acest context, actuala stradă Ștefan cel Mare, care își păstrează până astăzi aproape nemodificată arhitectura biseculară, devine o importantă arteră, cu magazine cochete, cu macadamul realizat din piatră gălbuie elegantă, așa cum îi stă bine unui oraș central european
Printre clădirile edificate pe această stradă, se remarcă impozanta construcție a Casei Meșteșugarilor, care a supraviețuit în mod miraculos agresiunii epocilor istorice, mai ales celei comuniste, care s-a dovedit a fi atât de nemiloasă cu splendidele clădiri de patrimoniu.
Astăzi, ”Casa Meșteșugarilor” a redevenit un reper cultural la Sătmarului, un simbol al continuității, al rezistenței prin cultură, al triumfului esteticului asupra urâțeniei politice. Clădirea este cuprinsă într-o zonă protejată istoric a municipiului şi anume în cadrul Ansamblului urban „Strada Ştefan cel Mare”
Edificiul a avut o lungă perioadă funcţiunea de „clădire culturală”, fiind cunoscută ca sub numele de clădirea „Casa Meşteşugarilor” (mai târziu a adăpostit fostul cinematograf „Popular”) şi este amplasat în zona centrală a municipiului Satu Mare.
În Sătmar, acum 110 ani
Conform unor date istorice existente, dar și cele cuprinse în informațiile în presa vremii, clădirea a fost realizată în anul 1911, cu destinaţia iniţială de „Casa Mesteşugarilor”. Conform acestor surse „caracteristica vieţii economice a Sătmarului din perioada începutului de secol XX o reprezintă diversitatea de bresle şi asociaţii de meşteşugari. Împreună, aceştia constituiau o putere economică semnificativă, şi, în acelaşi timp, erau organizatorii a numeroase evenimente culturale şi de divertisment, evenimente considerate foarte atractive de către locuitorii urbei. În 1911, un număr mare de asociaţii meşteşugăreşti au decis construirea unui sediu comun, pentru a avea o locaţie adecvată pentru asemenea manifestări. A fost desemnat ca responsabil cu lucrările inginerul constructor Toásó Pál.
Terenul a aparținut înainte vreme, unui anume Grosz Jakab.
Casa Meşteşugarilor, construită pe strada Ştefan cel Mare (Kazinczi utca) are o arhitectură eclectică, având şi elemente decorative aparţinând stilului secession. Datorită tipologiei spaţiilor interioare şi a organizării funcţionale, aceasta era adecvată pentru întâlniri, organizarea de cursuri de pregătire profesională a meşteşugarilor, dezbateri în scopuri educaţionale, activităţi culturale.
Inaugurarea a avut loc pe data de 8 decembrie 1912 sub numele de ”Căminul muncitoresc”.
Acest ”cămin” era destinat să servească drept sediul cultural al Asociației muncitorilor industriali din Satu Mare. Impozantul locaș cultural dispunea de o bibliotecă foarte mare, cu peste 5.000 de volume, sală de spectacole, săli de conferințe și jocuri de societate. Fondatorul acestei instituții a fost Tankoczi Gyula, unul din edilii importanți ai orașului din acea vreme.
Aici a funcţionat Cercul Tinerilor Artizani, precum şi Cercul de Lectură al Meşteşugarilor. Salonul central al clădirii servea drept spațiu pentru organizarea de baluri şi ceaiuri dansante. Aici şi-a proiectat Cinematograful Urania primul spectacol.
George Enescu și Bela Bartok – pe aceeași scenă sătmăreană
Din cauza faptului că terenul pe care s-a construit clădirea este fosta albie a râului Someş, terenul a necesitat o consolidare serioasă cu grinzi de dimensiuni mari. Este o construcție măreață, cu motive decorative diverse dar armonioase. Ferestrele imense, în arc de cerc de la etaj, încadrate de colonade ionice adosate faţadei, frontonul central al faţadei principale, flancat lateral de două turnuleţe, accentuează caracterul monumental al clădirii. În perioada interbelică, clădirea găzduia o viaţă culturală foarte activă. La dispoziţia publicului stăteau: o sală de spectacole, o sală de lectură şi o bibliotecă imensă. În sala de spectacole se ţineau concerte, dezbateri literare, baluri, ceaiuri dansante.
Memorabil va rămâne în conștiința culturală a Sătmarului, concertul lui George Enescu din 19 noiembrie 1923, când a prezentat pe scena acestei instituții lucrări de Beethoven, Saint Saens și Kreisler.
Iată cum a reflectat ziarul ”Satu Mare” din 21 noiembrie 1923(anul V, nr.92) acest memorabil eveniment cultural:
” Concertul Filarmonicei
Cu concursul
maestrului Enescu
Lume plină, sala arhiplină. Cu entusiasm a fost primit la noi maestrul Enescu. Veșnic tânăr, îmbrăcat într-o aureolă de vis și senitate, figura strălucitoare a artistului, lumina sala. Orchestra Filarmonicei a deschis concertul prin mistica Simfonie a lui Mozart (op.540).
În sunetul aplauzelor ce nu se mai sfârșeau, dirijorul Francisc Hoffman, și-a făcut apariția în mijlocul însuflețitei sale orchestrate. Ca din alte lumi, vibrau în vasta sală, armonia notelor. Când duios sfâșietor de blând, când furtunos și profund, melodiile se succedeau fascinând pe ascultător. S-a zis cu drept cuvânt: ”unde încetează cuvântul, începe muzica!„
Filarmonica din Satu-Mare este o asociație de muzicanți și de oameni cu suflete mari cari au o înaltă menire.
Sistemul inaugurat mai de mult de a aduce întotdeauna la concerte pe cei mai cunoscuți artiști este salutar. Așa cum a cântat Enescu aseară din fermecătoarea lui vioară, nu este în stare condeiul meu să descrie.
Cum aș putea să redau atâtea frumuseți pe care coardele artistului le desprindea și făcea să vibreze sufletele de plăcere.
Cum ași putea să dau armonia aceia de sunete, care sfredelește inima, o face să plângă în taină sau să tresalte sub mii de fiori, cari se perindează la fiecare ton nou.
Aseară în sala Urania era ceva din dumnezeieștile psalmii pe care spiritul le absoarbe, dar pe care nu le poate exterioriza. Așa a fost concertul Filarmonicei în 19 Noiembrie.
A.D „
Peste ani, în 1932, tot pe aceeași scenă, va concerta marele compozitor Bela Bartok, consacrând astfel pentru Casa Meșteșugarilor, rolul de primă scenă a culturii sătmărene din perioada interbelică.
După bombardamentele sovietice din toamna anului 1944 din timpul celui de-al doilea război mondial, care au afectat clădirea Teatrului de Nord, Casa Meşteşugarilor a găzduit şi spectacole de teatru.
Cinematograf și Clubul tineretului
După instaurarea regimului totalitar, aici a funcţionat timp de mai multe decenii Cinematograful Popular, precum și Clubul Tineretului. Chiar dacă în timpul interstițiului totalitar comandamentele politice subjugau ideea de cultură, folosind-o în pur scop propagandistic, totuși, clădirea și-a păstrat destinația inițială, de centru cultural.
Din păcate, după revoluția din 1989, clădirea intră într-un avansat proces de degradare.
Fostul UTC, care își desfășurase activitățile culturale în această incintă, preluat de o organizație de tineret nu a fost o idee viabilă, astfel că nu a reușit să gestioneze eficient clădirea aceasta care avea defapt, extrem de multe resurse și oferte culturale de oferit.
După câțiva ani de nesfârșită agonie, Cinematograful ”Popular” își închide porțile, ca de altfel și celelalte două cinematografe din oraș, ”Victoria” și ”Luceafărul”, urmând o lungă perioadă, nu doar de stagnare și uitare, ci pur și simplu de neantizare a ceea ce fusese decenii de-a rândul, un splendid palat al culturii.
Clădirea se afla aproape în pragul ruinei și numai o minune ar mai fi putut salva această frumoasă clădire seculară, cândva emblemă a mândriei culturale sătmărene.
Renaștere miraculoasă
Salvarea acestei clădiri a venit odată cu implementarea unui proiect finanțat prin Programul de Cooperare Transfrontalieră România – Ungaria 2007 – 2013 HUROINVEST, în cadrul căruia, Primăria municipiului Satu Mare, având ca partener asociat Agenția de Protecția Mediului Satu Mare.
Proiectul, finalizat cu succes, a fost unul în oglindă, cu Fundația PRIMOM din Ungaria, care tot prin acest proiect a reabilitat imobilul cunoscut sub numele de ”Casa burgheză”.
Trebuie să mai amintim faptul că valoarea totală a acestui proiect s-a ridicat la suma de 1.917.000 de euro.
În principiu, datele istorice referitoare la clădirea studiată, pot fi sistematizate astfel:
• perioada de edificare: 1910-1911;
• proiectant : arhitect/inginer Toásó Pál;
• funcţiunea iniţială: Casa Meşteşugarilor ;
• funcţiuni ulterioare: învăţământ profesional, bibliotecă, cinematograf, teatru,
• stil arhitectural: – eclectic (cu elemente decorative „secession” şi coloane caracteristice ordinului Ionic);
• plastica arhitecturală: clădire monumentală, fronton central flancat lateral de turnuleţe, ferestre în arc de cerc
Astăzi, Casa Meșteșugarilor își recâștigă pe an ce trece locul eminent pe care l-a avut odinioară în cultura sătmăreană.
Tot ceea ce ctitorii ei au visat cândva, se reface pas cu pas, astfel că splendidul edificiu își reia menirea inițială, cea de nucleu al mișcării culturale sătmărene, pus în slujba unei comunități care își redobândește liniile culturale identitare, într-o Europă modernă, liberă și deschisă spre noi și noi experimente culturale.
Felician POP
