Am avut parte zilele acestea de o adevărată năvală de candidați pentru alegerile locale, semn că pofta de ciolan nu a putut fi potolită, nici măcar de afurisita asta de pandemie! Un tablou tragicomic, o mizanscenă stridentă, o adevărată galerie a vacuității și stupidității! Constat cu tristețe că exercițiul democratic a rămas pentru mulți dintre noi, un divertisment ieftin, iar circului oferit, îi lipsește tot mai mult pâinea, ca să nu mai vorbim de o minimă decență!
Devine din ce în ce mai clar că bieții noștri candidați sunt în covârșitoarea lor majoritate absolut nepregătiți, că așa zisele lor soluții, fantasmagorice ori imbecile de-a dreptul, nu fac altceva decât să reliefeze și mai limpede ideea că pentru partidele noastre, administrația publică rămâne o preocupare minoră și în locul proiectelor pragmatice este destul să pună niște zorzoane stridente care să acopere neantul din mintea multor candidați.
Mă uit atent la glorioasele fotografii de grup ale candidaților care rânjesc cu toții, plini de încredere și speranță. Mă mai uit încă o dată, doar-doar voi recunoaște pe cineva. Inutil exercițiu! Parcurg cu atenție lista cu numele lor. Nu mi se aprinde niciun beculeț. M-aș aștepta să recunosc măcar un chip, măcar un nume, de oameni care au performat în domeniile lor de activitate. Anonimat deplin. Totuși, cine sunt indivizii aceștia și ce vor ei de fapt?
Dacă luăm în considerare că habar nu au de administrația publică este evident că nici nu știu ce să spună și, dacă vor fi aleși – și de ce n-ar fi că doar nici ceilalți nu-s mai breji? – o să ridice și ei mâna, după cum li se va dicta… Au o imagine extrem de cețoasă despre atribuțiile concrete ale funcției pe care o râvnesc, dar asta nu pare a fi un impediment, și se gândesc că dacă atâția se luptă să ajungă acolo sus, cu siguranță că vor avea parte numai de surprize și sinecuri, cât se poate de reconfortante.
Trăim într-o lume a imposturii generalizate: de la plagiatele tezelor de doctorat și până la măsluirea examenului de ocupare a postului de femeie de serviciu, nimic nu a mai rămas curat, neatins de ghearele coruptivore ale unei clase politice bezmetice și tâmpe.
Ca să pretinzi o funcție în administrație, nu este necesar să ai experiență în domeniu, deși nu ar strica, dar măcar să poți arăta ce ai făcut în viața asta și cum rezultatele tale s-ar putea răsfrânge în mod benefic asupra mecanismelor și sistemelor.
Până una – alta, se vede treaba că repetenții clasei de mai ieri, au mai învins încă o dată și își vor lua cu brio măcar acest examen, unde nu trebuie să arăți nicio diplomă și nu este obligatoriu să-ți prezinți realizările personale…
Adrian LUPESCU
