Este de-a dreptul ciudat să vezi cum oameni, altminteri onorabili, care până acum păreau întregi la cap, se dau în stambă în timpul campaniei electorale, aruncându-se în bulboana alegerilor, fără să-și fi făcut un minim calcul de supraviețuire. Bani, timp, nervi, irosiți pe degeaba. Unde mai pui, reputația de om serios pe care imprudentul candidat o pierde, dacă a avut-o vreodată! Asta la prima vedere…
Desigur, putem sări acum cu fraze găunoase, că de aceea este libertate, pentru ca fiecare să-și poată încerca norocul. Da, așa este! Dar atunci când ești ferm convins că nu ai nici cea mai măruntă șansă de câștig, este de neînțeles această dorință de a te face de groază, cu orice preț!
Pentru că este trist ca a doua zi, să vezi că nu ai reușit să convingi aproape pe nimeni, dar și mai trist ar trebui să fie faptul că poate fără să vrei, ai ajutat un candidat cu care până mai ieri, încă te războiai!
Unii dintre acești sumbri saltimbanci nu sunt chiar atât de proști cum ar părea la prima vedere. Ei joacă doar un rol, unul de simplu figurant, sunt un fel de slujbași bine plătiți iar statul de plată va fi vizibil cât de curând. Alții, merg pe un scenariu ușor paranoid și speră într-o minune. Că onor electoratul va fi fulgerat de o revelație, cum că ei sunt trimișii providențiali ai cerului, care au puterea aproape taumaturgică, de a scoate comunitățile din mizerie. O simplă discuție cu un psihiatru le-ar fi descâlcit aceste meandre de personalitate și i-ar fi putut feri de o astfel de rușine. Dar un aspect esențial al acestei boli este tocmai nerecunoașterea ei!
Dar până la urmă, toată campania electorală nu-i decât un simplu spectacol de sunet și lumină, mai exact de gălăgie și joc de umbre. Va veni buletinul de vot care o să se transforme într-o cortină ce va cădea necruțătoare peste această dezagreabilă reprezentație. Histrionii, purtătorii de tavă ai politicii, vor dispărea mai repede decât au apărut și, cine știe, poate că peste patru ani, cineva o să mai aibă nevoie de butaforica lor prezență, dacă nu cumva se vor înghesui alții, cu mai mult aplomb și preț mai mic.
Despre asta este vorba, pur și simplu! Să candidezi fix degeaba, spune multe despre zădărnicia ființei tale, despre prețul foarte mic pe care tu însuți ți-l atârni de gât, chiar dacă, undeva la o masă soioasă, îți vei ridica senin, cei treizeci de arginți. Dar diferența dintre tine și Iuda este aceea că totuși, rebelului și parșivului apostol, i-a părut rău pentru vânzarea Mântuitorului. Tu în schimb, te vei lăuda că ai reușit să împiedici ridicarea fratelui tău. Căutându-l pe Abel, din mai multe oglinzi, ne rânjește același Cain…
-Felician POP-
