Există batalioane de vorbitori care, în perfectă necunoștință de cauză, conferă vocabulei „șansă” conotații negative. Cine are curiozitatea de-a se uita în dicționar descoperă că „șansă” înseamnă „circumstanță favorabilă, posibilitate de succes, de reușită; noroc”. Prin urmare, o înșiruire de formule pozitive.
Șansa nu este nimic altceva decât posibilitatea de-a fructifica o conjunctură, de-a obține foloase de pe urma ei. Și totuși, destui vorbitori se încăpățânează să folosească termenul „șansă” în formulări care sunt fundamental greșite.
De exemplu: „Dacă nu va face urgent transferuri, Rapid București va avea mari șanse să retrogradeze.”
„În cazul în care bolnavul nu e operat în maximum trei ore, are șanse să-și piardă viața.”
„Ca urmare a ploilor din ultima vreme, există șansa unor noi inundații și alunecări de teren.”
„Violențele din noaptea trecută arată că șansele unui război în regiune sunt mai mari pe zi ce trece.”
Spuneam despre „șansă” că are un sens eminamente pozitiv. Or, în cele patru formulări de adineauri, am vorbit despre o retrogradare, un deces, niște inundații și un război. Adică patru lucruri de nedorit. Vorbitorii care pervertesc în acest fel limba română confundă șansa cu probabilitatea și posibilitatea – termeni care au și conotații pozitive, și conotații negative. Dacă vom face modificările cuvenite în cele patru enunțuri, vom avea și forma corectă, după cum urmează:
„Dacă Rapid nu va face urgent transferuri, probabil că va retrograda”.
„În cazul în care bolnavul nu e operat în maximum trei ore, există posibilitatea decesului.”
„Ca urmare a ploilor din ultima vreme, există posibilitatea unor noi inundații și alunecări de teren.”
„Violențele din noaptea trecută arată că probabilitatea unui război în regiune este mai mare pe zi ce trece.”
„Datorită” vs „din cauza”
Pe același palier al proastei întrebuințări a cuvintelor se găsesc „datorită” și „din cauza”, pe care teama de dicționar a unora le face, în mod greșit, interșanjabile. Și în acest caz lucrurile sunt (sau ar trebui să fie) limpezi. „Datorită” are o conotație pozitivă, „din cauza” are o conotație negativă.
Asta înseamnă că e greșit să spunem „Matei n-a intrat la medicină datorită notei mici de la biologie”. Corect este, de bună seamă, „Matei n-a intrat la Medicină din cauza notei mici de la biologie”. La fel, e greșit să spunem „Ieșencele au câștigat dubla manșă din cauza setaverajului superior”. Formula corectă este „Ieșencele au câștigat dubla manșă datorită setaverajului superior”.
Pledoarie pentru dicționar
Există oameni – destul de mulți, din păcate – care folosesc dicționarul doar proptindu-l în ușă când e curent și bate vântul prin casă. Altminteri, acest obiect greu, pătrățos și incomod rămâne în general nefolosit. Atâta doar că, într-un fel straniu, dicționarul e genul de obiect care produce efecte și când nu te-atingi de el. În acest caz, distanța dintre ignorare și ignoranță se comprimă, iar căderea în ridicol a vorbitorului care nu crede în dicționarism e însoțită de o bufnitură dizgrațioasă. Cu atât mai mult cu cât avem acum la dispoziție și variantele electronice de tip dexonline.
Unii dintre semenii noștri percep uitatul în dicționar ca pe-un semn de nesiguranță, dacă nu cumva ca pe-o slăbiciune. Pentru ei, căutarea sensului corect al unui cuvânt e o metodă de-a te face de râs. Și în fond, își spun acești oameni, are vreun rost să deschizi ditamai terfeloaga? Te-ajută la ceva?
Răspunsurile la cele două întrebări sunt, în ordine, „da” și „da”. Deschiderea dicționarului te păzește de confuzii – firește, când ai semne de întrebare și nu trăiești ferecat în certitudini. Dilemele care privesc unul sau altul dintre cuvintele unei limbi se elucidează în câteva clipe. Singura condiție e să vrei s-o faci. Iar dacă vrei, dicționarul ți-e prieten și aliat.
