vineri, martie 29, 2024
AcasăInterviuriInterviu cu actorul Pavel Bartoș: ''În Sătmar m-am format ca actor''

Interviu cu actorul Pavel Bartoș: ”În Sătmar m-am format ca actor”

L-am văzut la teatru, în filme, prezentator la „Vocea României“ și „Românii au talent“, l-am urmărit și în pași de dans la „Dansez pentru tine“. Simpaticul actor este la fel de glumeț și deschis și în realitate. Pentru a afla mai multe despre viața actorului i-am adresat căteva întrebări:

Reporter: Cum v-ați descoperit talentul / pasiunea pentru teatru?
Pavel Bartoș: Talentul nu l-am descoperit, poate pasiunea mai degrabă…aș pica într-un clișeu să zic că mi-am descoperit-o de la șase ani sau de la tri ani, cum zic mulți „domne, de mic mi-am dorit!“.

Cred că pasiunea mi-am descoperit-o pe la 15-16 ani, când am început să conștientizez, de fapt, ce-i cu mine, ce pot să fac și cam care este drumul pe care vreau să-l urmez.

Reporter: Vă place să jucați mai mult în teatru sau în filme?
Pavel Bartoș: Eu, deși am făcut multă televiziune, țin cu ardoare la tot ce înseamnă teatru. De fapt , pe mine, teatrul m-am adus în București. Teatrul este prima mea iubire, va rămâne prima iubire, consider că un echilibru între teatru și televiziune este necesar. Televiziunea îți oferă popularitate multă, imediată, pentru care mulți actori au muncit 20-30 de ani. Eu încerc să transmit această popularitate din televiziune în teatru, unde țin foarte mult să joc și mă bucur ca m-au înțeles cei din teatru că pot să fac televiziune și că pot să joc în continuare, pentru că eu consider că în teatru pot să evoluez artistic. În televiziune, la un moment dat, poate exista o plafonare, dar în teatru nu… de ce? În televiziune, eu sunt simpatic, sunt pe comedie și atunci toată lumea te pune în acest calapod…„cu simpaticul ne simțim bine“, dar în teatru am șansa și a unor roluri de dramă și am nevoie să caut lucrui noi în mine, să descopăr lucruri noi în mine, să văd că pot, mă stimulează, îmi dau încredere și mă duc mai departe.

Reporter: Ați adus vorba mai înainte de familie, v-ar plăcea ca fetele dumneavoastră să vă urmeze pașii în acest domeniu?
Pavel Bartoș: Pff…nu știu , habar nu am! Cum să zic, poate nu îmi doresc așa mult să se facă actrițe, dar dacă ele se vor face, le voi susține, să dea Dumnezeu să fie și talentate! Dacă vor alege acest drum, îmi doresc din tot sufletul să fie talentate, jur, dar normal ca le voi sustine în orice s-ar întampla cu ele. Ceea ce mă bucură este faptul că pot să le dau cât mai multe opțiuni, fac dans, fac balet, pian, înot, le duc la mai multe sporturi, pentru că la un moment dat, ele vor decide, dar pentru asta trebuie să aibă opțiuni, să vadă că pot să facă mai multe lucruri.

Reporter:  Cum a fost să prezentați alături de Smiley la „Românii au Talent“interviu (1)
Pavel Bartoș: Pentru mine, întâlnirea cu Smiley este genul acela de „întâlnire“ în viață de care ai nevoie. Întâlnirile umane, profesionale sunt puține, important este să le ai. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut destul de multe până acuma, iar întâlnirea cu Smiley este una profesională și umană teribilă pentru mine. Nu m-aș fi gândit niciodată că eu cu Smiley putem da atât de bine pe ecran. Aici este de mulțumit producătorului emisiunii care s-a gândit că noi putem fi un cuplu senzațional. Este meritul lui. După aceea este meritul nostru că am știut să funcționăm împreună, e meritul lui Smiley, care este un om minunat, are cei șapte ani de acasă, are o educație senzațională și se vede acest lucru pe el. Am putut să lucrez alături de el. Sper că plăcerea a fost de ambele părți. Prin această emisune, mi-am câștigat un prieten.

Reporter: Dintre toate piesele de teatru și filme în care ați jucat, care v-a placut cel mai mult și de ce?
Pavel Bartoș: E vreau să cred, și tot timpul pornesc cu ideea asta când încep o piesa de teatru, că îmi place, că asta va fi cea mai bună. Normal că nu toate au contextul fericit, de a ieși așa cum ne dorim, dar pot să zic că de când am venit la teatrul Odeon am avut bucuria unor spectacole mari, a unor întâlniri cu regizori precum Alexandru Dabija, Radu Afrim, Peter Kerek. Chiar am avut norocul unor spectacole foarte bune, de exemplu „Gaițele“, care se joacă de 11 ani. Este printre primele mele roluri din Odeon, și, culmea, este ca vinul, cu cât îmbătrânești, cu atât devine mai bun spectacolul. Am jucat în „De ce fierbe copilul mămăliga“, care a fost iarăși un spectacol senzațional. „Pyramus and Thisbe“ este un alt spectacol senzațional, „Liniște, sărut, acțiune!“, etc. Chiar sunt o persoană norocoasă, gândindu-mă la toate spectacolele în care am jucat.

Reporter: Dacă ar fi să alegeți altceva ca meserie, ce ați alege să faceți?
Pavel Bartoș: Te-aș minți să îți zic că nu aș avea ce să aleg. Mi-ar fi plăcut să lucrez în natură, să fiu arheolog, să lucrez cu animale, să colind lumea sau să fiu cântareț de operă, dar nu, nu aș fi fost unul bun, pentru că nu sunt un cântăreț grozav și îi mulțumesc lui Dumnezeu că totuși m-a îndrumat spre ceea ce se cheamă actorie.

Reporter: Aveți vreun idol sau model în viață?
Pavel Bartoș: În primul rând, ca model, ar fi tatăl meu. Este primul model pe care l-am avut despre ce înseamnă responsabilitate, cum să mă raportez la cei din jurul meu, la societate, despre cum să crești, cum să îți asumi vină, cum să nu faci ceva ceiluilalt ce ție nu ți-ar plăcea să îți facă celălalt. După aceea, ar fi profesorii. Am avut o dirigintă , în clasele XI-XII, un om care a crezut mult în mine, care eram într-un oraș mic. Cui îi ziceam că vreau să mă fac actor râdea de mine. La un moment dat am reunțat în a mai zice că vreau să mă fac actor și ziceam că vreau să dau la Drept și atunci nimeni nu îți mai zicea nimic, dar ea a fost singura care a zis „Dacă crezi în acest lucru și tu vrei, atunci du-te!“ și chiar m-a ajutat mult în acest sens, mi-a dat multă bibliografie de citit. Au mai fost profesorii din facultate, prietenii pe care i-am întâlnit, Alexandru Dabija este un model demn de urmat, profesional vorbind, Dorina Lazar s.a..

Reporter: Cum ar arăta o zi din viața lui Pavel Bartos?
Pavel Bartoș: Pfuu… cea ideală ar fi așa: M-aș trezi la ora 12, aș bea cafeaua și aș sta cu fetele până pe la ora 2-3 și după aceea aș începe munca, m-aș duce la filmări și la ora 6 să fiu acasă și totul să fie bine. Desigur, nu s-a întamplat niciodata așa ceva. Cea de zi cu zi începe destul de dimineață, pe la 8-9, când filmam seriale începea pe la 6-7, pentru că numai drumul până la Buftea dura o oră, iar ca să începi să filmezi la ora 8 trebuia la 7 să fii deja acolo. Acum începe în jur de 8-9, dacă am filmări, mă duc la filmări, dacă am repetiții, mă duc la repetiții, dacă am ambele, le combin, dar seara, inevitabil, se termină cu un spectacol, fie el de la 19 sau de la 19:30 și, bineînțeles, mă bucur foarte mult când apuc să ajung acasă și fetițele nu dorm, măcar să le zic povestea de seară.

Reporter: Ce calități ar trebui să aibă un actor?
Pavel Bartoș: Cred că cea de bază este să fie talentat și să aibă multă putere de muncă, apoi, să aibă deschidere foarte mare, pentru că mulți, talentați fiind, se pierd din cauză că nu au deschidere, nu vor să primească lucruri pe care le doresc sau nu sunt pregătiți pentru întâlniri profesionale

Reporter: Prima scenă pe care ați urcat a fost la Satu Mare, ce amintiri  aveți?
Pavel Bartoș: Oooo… Satu Mare, da,  amintiri plăcute mă încearcă acum! În Sătmar m-am format ca și actor,  ”Satu Mare e oraș mare” vorba cântecului, sătmarul a fost o rampă bună de lansare a mea. Acolo am întalnit oameni minunați, cu mulți dintre ei încă mai țin legătura. Defapt, eu am facut facultatea la Cluj, în ardeal,  după care am fost actor în Satul Mare și în Timișoara, apoi am venit la București. Până am ajuns la statutul la care sunt, am înghițit destul de mult și trebuie să ai multă tărie. Meseria asta poți să o faci doar dacă vrei și ai multă, multă putere să o faci. Dar, doar să o faci așa, ca să apari la televizor sau că vrei să fii ca nu-știu-cine, nu, fiindcă în meseria asta trebuie să îți spui în minte că vrei să fii actor, nu pentru că e la modă. Dacă ajungi la niște performanțe, este o meserie foarte frumoasă.

A da, era să uit: ”Să îmi trimiți o sticlă de pălincă” , glumeam, dar să nu uiți!

A consemnat   Adrian Bilanici

1 COMENTARIU

  1. prestigiul orasului,nu doar la bucuresti se pot realiza ,si aici ,oricat ii de mic si modest sm ,daca vrei ,tot poti sa realizezi ceva!

Comentariile sunt închise.

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente