1. Pentru că ești pentru prima dată la Satu Mare aș dori să spui câteva lucruri despre tine.
Mă numesc Alexandru Secrieru, m-am născut pe 4 noiembrie 1995 la Gălășeni în raionul Râșcani din Republica Moldova, foarte aproape de malul Prutului, râul care încă ne desparte.
Există vezi, un râu dar și un rău care ne desparte. Și acesta nu este doar un simplu joc de cuvinte.
Sunt student al Colegiului de Medicină din orașul Bălți.
2. Cum de ai venit la Satu Mare?
Pur și simplu din curiozitate, geografic am făcut un drum de la ”Nistru pân’la Tisa” dar spiritual am avut o călătorie mult mai lungă. Am vrut să văd cum trăiesc oamenii din acest colț de Românie!Am constatat că în ciuda unor diferențe, în special dialectale, și ardelenii sunt ca moldovenii, același popor, aceeași mentalitate și mai ales, aceeași ospitalitate.
Voi ați fost la noi la Bălți, de două ori anul trecut și mi-ați stârnit curiozitatea. Mulți tineri de la noi visează să vină măcar în vizită în România. Știi cum zicea Grigore Vieru: ”Unii au visat să ajungă pe Lună dar eu am visat să trec Prutul!”
3. Ce ți-a plăcut cel mai mult la noi?
Mi-a plăcut foarte mult castelul din Carei și îmi place foarte mult folclorul vostru care este unul dinamic și foarte spectaculos. Am savurat bucătăria sătmăreană care este foarte delicioasă. Și lumea este aici mult mai prietenoasă.
4. Este vreo diferență dintre viața de aici și cea de la voi?
Absolut! Din păcate la noi, viața oamenilor este mult mai grea, am observat că oamenii de aici nu sunt atât de îngrijorați ca la noi, sunt parcă mai senini.
M-am împrietenit foarte repede cu membrii Ansamblului ”Doruri sătmărene”, pe care i-am admirat în câteva spectacole.
De ce să n-o spun, îmi place și felul în care voi organizați petrecerile, oamenii cântă la masă cu chitara, e foarte frumos, la noi nu prea avem parte de astfel de evenimente.
5. Te-ai gândit să obții cetățenia română?
M-am gândit și sunt hotărât s-o obțin cât mai repede, pentru că acest lucru mi-ar oferi alte oportunități și perspective.
Vreau să spun că am participat la evenimentele culturale prilejuite de Ziua Culturii Naționale, am fost și la românii din Maramureșul istoric din Ucraina, la Biserica Albă, pe malul Tisei și am fost extrem de impresionat de lecția de românism pe care maramureșeniiau dat-o acolo, tuturor.
Chiar dacă nu am stat foarte multă vreme la Satu Mare, totuși am putut să-mi fac o părere despre lumea de aici. Sper ca într-o bună zi și orașul în care locuiesc, Bălți, să ajungă la acest nivel.
La Satu Mare se simte iubirea pentru cultură.
6. Se mai simte influența sovietică în Republica Moldova?
Desigur. Eu nu am trăit în vremea comunismului sovietic dar cred că influența aceasta va fi tot mai mică, pentru că acum trăim într-o altă lume. Mulți de la noi sunt plecați la muncă atât în Europa dar și în Rusia. Moldovenii sunt acum împrăștiați în întreaga lume și aceștia reprezintă în general, populația tânără și activă, pe când cei rămași acasă, mulți bătrâni cu nostalgii sovietice și copii.
Este greu de spus acum ce va urma. Dar sper ca anul Centenarului să însemne și pentru Basarabia ceva.
7. Vrei să transmiți un mesaj cititorilor noștri?
Să-și păstreze cultura și tradițiile, îi admir pe oamenii de aici pentru că sunt mândri de identitatea lor românească.
Am rămas profund impresionat de frumusețea locurilor și ospitalitatea oamenilor și vă invit pe toți să veniți să vedeți cât de frumoasă este și Basarabia.
A consemnat
Felician POP
