Ca organ de specialitate, în 1952, pe teritoriul fostei regiuni Baia Mare se constituie Secția Apărării Locale Antiaeriene (ALA) care aparține M.A.I. și avea sediul în localitatea Baia Mare, fiind condusă de șeful direcției de securitate a statului.
În Satu Mare funcționa o Secțiune a Secției Apărării Locale Antiaeriene condusă de un șef de stat major civil.
Secțiunea Apărării Locale Antiaeriene avea forțele și mijloacele organizate pe diferite specialități, astfel: sanitare, de degazare, de dezactivare, avarii-salvare, instalații, drumuri-poduri, transmisiuni-alarmare, protecție-adăpostire, stingerea luminii, pază-ordine si paza contra incendiilor.
Întreprinderile mai mari cum ar fi: Uzina Unio, Cooperativa Mondiala, Stația CFR, etc aveau constituite state majore ale Apărării Locale Antiaeriene și formații de diferite specialități. La comune și în cartierele orașului erau organizate grupe de autoapărare.
În perioada 1953-1954 pe strada Avram Iancu se constituie un „Punct de comandă”, iar în anul 1957 Secțiunea Apărării Locale Antiaeriene primește denumirea de Stat Major al Apărării Locale Antiaeriene. Începând cu anul 1958 Direcția Apărării Locale Antiaeriene trece de la Ministerul de Interne la Ministerul Apărării Naționale.
În urma reorganizării administrativ teritoriale din 1968 se stabilește delimitarea geografică a județului Satu Mare și se constituie Centrul Militar Județean (C.M.J) care are în compunere și Statul Major al Apărării Locale Antiaeriene a județului Satu Mare. Activitatea pe această linie era condusă de șeful Apărării Locale Antiaeriene, care era și locțiitorul comandantului Centrul Militar Județean. Pe linia îndeplinirii misiunilor, Statul Major al Apărării Locale Antiaeriene se subordona Marelui Stat Major și avea în subordine un municipiu, 3 orașe și 56 de comune. Statul de organizare prevedea pentru Statul Major al Apărării Locale Antiaeriene, nouă angajați. La nivelul orașelor erau organizate și funcționau statele majore ale Apărării Locale Antiaeriene la fel și la întreprinderi, ca: Uzina Unio, Fabrica de confecții Mondiala, Întreprinderea 1 Septembrie, Întreprinderea prelucrării lemnului, IPROFIL, Combinatul 1 Mai, Stația CFR, Întreprinderea Textile Ardeleana.
În anul 1968 conform ordinului Direcției Apărării Locale Antiaeriene, Statul Major se completează cu 3 militari în termen radiotelegrafiști și un PMC și intră în dotare un autoturism M 461 și stația radio R-118 BM.
Anul 1969 reprezintă anul în care Statul Major al Apărării Locale Antiaeriene intră în subordinea Centrului Teritorial Cluj iar statul de organizare se suplimentează cu un număr de 12 funcții, având Punctul de Comandă pe Str. Mihai Viteazul.
Îmbunătățirea organizării și încadrării formațiilor civile ale Apărării Locale Antiaeriene se produce începând cu anul 1970, prin constituirea Statului Major la centrele industriale, la organizații și instituții care au peste 100 de angajați, iar în mediul rural prin înlocuirea detașamentelor sătești cu State Majore ale Apărării Locale Antiaeriene.
Prin Ordinul Comandantului Apărării Locale Antiaeriene, în anul 1973 se înființează Statul Major al Apărării Locale Antiaeriene Județean Satu Mare condus de Seful de Stat Major, prin scoaterea, din organigrama Centrului Militar Județean. Tot în acest an, intră în folosință ștampila proprie a Statului Major al Apărării Locale Antiaeriene Satu Mare.
În vederea dezvoltării măsurilor de apărare, în județul Satu Mare se înmulțesc obiectivele organizate cu formațiuni, astfel că în 1975, obiective ca: Unio, Mondiala, 1 Mai, 23 August, IPL, Tricotex, IPA, Secția scaune IFET, Solidaritatea, Sectorul Singeni, Crasna, Filatura de Bumbac, Secția 7 Unio, Combinatul de in și cânepă, Topitoria Berveni, Victoria Coop, Voința, Integrata de in și cânepă, Fabrica de Sticlă Poiana Codrului, aveau deja constituite formații civile. Principalele formații civile aveau ca specialități: cercetare, transmisiuni-alarmare, protecție-adăpostire, electrotehnice, deblocare-salvare, sanitare, veterinare, antichimice, transport și asigurare materială.
Regândirea conceptului și a măsurilor de protecție civilă în contextul conjuncturilor internaționale ale acelor vremuri au făcut să apară pentru prima dată Legea nr. 2 din 1978 – Legea apărării civile, cu rolul de a legifera securitatea populației.
În concordanță cu prevederile acestei legi în data de 24 martie 1978 Statul Major al Apărării Locale Antiaeriene își schimbă denumirea în Stat Major al Apărării Civile, statul de organizare se completează cu 2 funcții de ofițer și se îmbunătățește semnificativ dotarea cu materiale pentru instruire, alarmare și antichimice.
Din anul 1981 Statul Major al Apărării Civile al județului Satu Mare funcționează cu 4 ofițeri, 2 subofițeri, 2 PMC, 9 militari în termen.
Funcția de Sef de Stat Major al Apărării Civile în județul Satu Mare a fost îndeplinită de : teh. Gaidoș Iuliu, Maior Plop Ștefan, Maior Mogoșanu Daniel și Maior Dhoh R.
La toate activitățile importante ca: aplicațiile interjudețene din1976, 1981: aplicațiile „Granitul” 1978 , 1980 s-au obținut calificative de FB.
Inundațiile din mai 1970 au constitui un examen real, trecut cu bine, pentru apărarea civilă a județului. S-a intervenit cu promptitudine pentru prevenirea populației, salvarea oamenilor și bunurilor materiale de furia apelor dezlănțuite. Cu acest prilej s-a introdus pentru prima dată semnalul de alarmă real pe teritoriul Municipiului Satu Mare de la terminarea celui de al doilea război mondial.
În 1979 s-a intervenit cu succes pentru prevenirea inundațiilor prin înlăturarea zăpoarelor de gheață de pe râul Someș.
In anul 1981 apararea civila a acționat efectiv la salvarea oamenilor, înlăturarea dărâmăturilor și reabilitarea efectiva la Fabrica de Ulei Ardealul din Carei in urma exploziei care s-a produs intr-o secție in luna iunie.
La inceputul anului 1984 Statul Major de Protectie Civila Satu Mare era incadrat astfel :
- Seful Statului Major de Protectie Civila – maior Mogosanu Daniil ;
- Birou operatii si pregatire de lupta – cpt Cotan Ioan ;
- Ofiter de specialitate chimist – maior Farcas Francisc ;
- Protectie, adapostire si instiintare alarmare – cpt Petka Andrei ;
- Intendenta – sg maj Marincas Marcel ;
- Transmisiuni – sg maj Pop Ioan ;
- Birou documente clasificate – PC Pop Ana ;
- Tehnician – Donca Viorel ;
- Personal civil punct de comanda – Nedea Adrian
Pana in data de 31.05.1994 Statul Major de Protectie Civila functiona in subordinea Ministerului Fortelor Armate, la Centrului Militar Judetean, avand indicativul UM 02579.
La 25 septembrie 1996, în domeniul protecției populației , și bunurilor materiale, a fost promulgată Legea nr. 106 – Legea Protecției Civile.
Prin Ordonanța de Urgență nr.179 din 26 octombrie 1999, Comandamentul Protecției Civile cu structurile subordonate, trece din subordinea Ministerului Apărării Naționale în subordinea Ministerului de Interne, iar la nivel județean noua structură ia denumirea de Inspectorat de Protectie Civila Judetean.
De-a lungul vremii, comanda fortelor de protectie civila din județ, denumite fie apărarea locală antiaeriană, fie Statul Major de Protectie Civilă sau Inspectoratul de Protectie Civila Judetean, a fost asigurată, astfel :
1968 – 1980 – mr Plop Stefan ;
1980 – 1988 – mr Mogosanu Daniil ;
1988 – 1993 – mr Olah A Radu ;
1993 – 1995 – mr Cotan Ioan ;
1995 – 2004 – col Blidar T Vasile.
La 8 noiembrie 2004, Parlamentul României a adoptat Legea nr.481 prin care Protecția Civilă din România devine o componentă importantă a sistemului securității naționale, iar în decembrie 2004, prin fuzionarea Comandamentului Protecției Civile cu Corpul Pompierilor Militari și a structurilor județene corespondente, a luat ființă Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la nivel național, respectiv inspectoratele județene pentru situații de urgență la nivel local.
