Cea mai importantă și cunoscută clădire secession din Satu Mare este cea a hotelului Dacia (fosta Pannónia), amplasată în centrul vechi al orașului.
Cei care au prins balurile și petrecerile organizate în incinta superbei clădiri, își mai amintesc cum era decorată în interior.
Ideea ridicării hotelului apare pentru prima dată în 1897 în rândurile conducerii orașului. Cel mai important și constant susținător al proiectului a fost primarul orașului, Hermán Mihály (1895-1902). El susținea fervent acest proiect pentru că, după părerea lui, edificile unui oraș oglindesc și statutul acestuia, ele constituind și un punct primordial al dezvoltării urbane. Însă nu era toată lumea de acord cu viziunea lui, și s-au iscat mai multe discuții legate de aces proiect, care au dus la întârzierea începerii lucrărilor. Deși ideea înlocuirii vechii clădiri apăruse deja în 1897, demolarea acesteia a fost aprobată și finalizată doar în 1900.
În 1897 s-a organizat deja concursul pentru elaborarea proiectelor, cea mai importantă condiție a acesteia fiind ca noua clădire să reflecte apartenența culturală a orașului. În urma acestui concurs au fost concepute 11 proiecte. În ianuarie 1898 decide consiliul orășenesc acceptarea propunerii Comisiei de Arhitectură și îi acordă premiul întâi arhitecților budapestani Zoltán Bálint șiLajos Jámbor (Frommer). În perioada aceasta a carierei lor ei se aflau sub influența lui Ödön Lechner, modelând clădirile lor după stilul lui seccesion, care folosea multe elemente decorative florale inspirate din arta populară maghiară. Cei doi arhitecți au elaborat proiectele a mai multor clădiri create in stil secession, printre acestea putând fi menționate hotelul Regele Ștefan (sau „Minerul” după ultimul lui nume) din Baia Mare și Palatul Comitatului din Debrețin.
Comisia Națională a Monumentelor Istorice decide în anul 1900 demolarea clădirii vechi, astfel putând începe lucrările la hotelul Pannonia. În 1901 au fost săpate fundațiile construcției, și în luna mai a aceluiași an, s-a așeazat piatra de temelie. În luna mai al următorului an a fost predat clădirea chiriașului hotelului, căruia îi rămân în sarcină doar finisările interioare.
Fațada clădirii este un exemplu tipic al variantei lechneriene al stilului secession, care reprezenta una dintre orientările stilistice cele mai importante ale vremii. Stilul secession răspunde exigențelor burgheziei, care dorește ca noile edificii să fie estetice și să ofere ceva radical nou. Folosirea generoasă a ornamentelor se asociează cu cele mai noi realizări tehnice ale vremii, clădirea fiind dotată cu o structură de metal, fapt rar întâlnit, chiar revoluționar în Ungaria la sfârșitului secolului al XIX-lea, începutului de secol XX.
Orizontal fațada e despărțită în trei suprafețe de către două brâuri, registrele separate fiind astfel evidențiate puternic. Modulul de jos este alcătuit din parter împreună cu intrarea principală, cel din mijloc este format din etajul I și II, iar al treilea este compus din atica prevăzută cu cornișă accentuată. În prelungirea rezalitului median axa centrală a clădirii este dominată de un turn cu laternă. Frontonul turnului este srăpuns de o fereastră cu formă florală, care se încadrează în programul ornamental al clădirii. Caracterul decorative al suprafețelor fațadei simetrice se datorează folosirii ceramicii smălțuite policrome Zsolnay. Vrejurile înflorate sunt colorate viu, iar între ele găsim figure umane și animale stilizate. Pe suprafața aticii bogat decorate se repetă stema orașului, prin acest procedeu accentuând rolul reprezentativ al edificiului. Acoperișul este și el învelit cu țigle din ceramică bicoloră, prin folosirea țiglelor albastru deschis și închis formând o decorație geometrizantă.
Vertical fațada e articulată în nouă axuri, și trei rezalituri scot în evidență partea centrală și cele două laterale.
Planul inițial al construcției are forma unui dreptunghi neregulat, care se îngustează spre nord, și care este organizat în jurul a trei unități mari. Aceste unități sunt spațiile cele mai mari ale imobilului, adică cafeneaua, restaurantul și sala de bal. În partea de sud a clădirii, adică la intrarea dinspre fațadă se afla cafeneaua, pe cele două laturi erau intrările în curte. Înaintând spre nord erau dispuse două săli de așteptare, și de aici se făcea intrarea în restaurant. În partea de vest era bucătăria și dependințele aferente, în partea de est se afla un restaurant mai mic și o cameră separată. Aceste încăperi erau despărțite de restaurant de câte un hol spațios. În partea de nord a restaurantului se afla estrada, pe cele două laturi ale ei erau scările care duceau în cofetărie și în cele două vestibuluri care aveau ieșiri spre curte. Avansând iarăși spre nord se ajungea în foaier, iar de aici în sala de bal. Pe cele două laturi erau dispuse două garderobe, strâns legate de ele erau două holuri care duceau în camerele artiștilor.
Cele mai importante trei săli ale construcției au primit o decorație bogată. Cea mai mare dintre ele era sala de bal sau sala de festivități, care la ora actuală este ocupat deFilarmonica Dinu Lipatti. Restaurantul era cea de a doua ca mărime, ea păstrându-și funcția de-a lungul timpului, iar cafeneaua, a fost împărțit în două, și asfel a devenit recepția hotelului Dacia și un magazin.
Sala de bal a fost înzestrată cu decorațiile cele mai spectaculoase. Pe partea sa sudică, estică și vestică a fost înconjurată de o galerie, sub aceste galerii fiind amplasate lojele. Partea centrală a sălii este accentuată cu ajutorul a patru arcade mari polilobate, acestea fiind susținute de coloane fasciculate. Spațiul central al sălii este acoperit cu o boltă stelată pe nervuri, a cărei decorații ne amintesc o floare uriașă. Pereții laterali au primit o decorație florală din stucaturi.
Hotelul Pannonia din Satu Mare este una dintre cele mai reprezentative clădiri secession din nordvestul țării, fiind una dintre cele mai importante opere a arhitecților Zoltán Bálint și Lajos Jámbor.
Din păcate clădirea este în ultima perioadă într-o stare avansată de degradare.
