Construită la începutul sec. XIX, moara a fost de mai multe ori reparată, și totuși elementele constructive de bază au rămas aceleași. Ultima intervenție asupra casei s-a făcut în 1941, când s-au construit o cameră de locuit și un târnaț cu foișor, sub această formă regăsindu-se și în prezent.
Construcția morii cu casa de locuit este clădită pe o fundație de piatră de râu și piatră spartă. Pe această fundație este așezată o talpă groasă de stejar pe care sunt clădiți pereții din bârne. Acoperișul este în două ape; învelitoarea inițială era din paie, însă după ultima reconstrucție casa a fost acoperită cu țiglă.
Compartimentarea clădirii este următoarea: partea funcțională a morii este în partea din față a casei; în subsolul acestei încăperi se află mecanismul cu roțile dințate din lemn și pietrele de moară; la nivelul solului se află un podium din scânduri unde se țin sacii cu grâu sau porumb, de unde printr-o pâlnie de lemn se introduc boabele care sunt dirijate între pietrele de moară. Tot aici se țin și sacii cu măciniș.
Lângă camera morii se află o încăpere mai mică destinată supravegherii și vămuirii produselor. În partea din spate a construcției este casa de locuit a morarului. Tinda casei oferă acces la mecanismul morii, la camera morarului, la casa de locuit și o ieșire în spatele casei. La exterior, mecanismul morii este format din paleta morii acționată de apă din vale. Apa este dirijată printr-un jgheab colector și volumul de apă este controlat de un stăvilar.
Moara de apă din Cămârzana este singura moară care mai funcționează pe Valea Lechincioarei și este proprietatea lui Văsălie Ion.
