Iată că basmul mult povestit la ceas de seară și de zi despre modul în care familia președintelui Traian Băsescu a pus mâna pe o mănoasă moșie de pe undeve din zona Călărașilor este pe cale să se fâsâie, dacă n-a și făcut-o deja. Episodul care avea menirea de a deveni o strălucită replică la ofensiva împotriva baronilor încolțiți de justiția ”băsistă” este pe cale să se întoarcă împotriva inițiatorilor ei.
Să ne reamintim puțin câteva dintre fazele care au jalonat cutremurătoarea poveste. La un moment dat, într-una din ieșirile sale televizate, pe Traian Băsescu l-a luat nevoia confesiunii publice, ca să nu zicem gura pe dinainte, evocând anticipativ probabilele sale îndeletniciri de după finalizarea mandatului. Am aflat astfel că el a luat decizia de a se dedica în acel moment agriculturii pe o mică moșie pe care tocmai a achiziționat-o prin intermediul fiicei sale, Ioana, de pe piața liberă a zonei cu pricina.
De ce, prin intermediul? Pentru că în România un notar public oarecare, spre deosebire de un președinte de țară, este mai solvabil din punct de vedere financiar si are, în consecință acces la creditul bancar necesar. De ce se întâmplă astfel, este o întrebare.
O altă întrebare sau, mă rog, nedumerire, este de ce a considerat T.B.necesar să facă mărturisiri complete la televizor despre afacerile private ale familiei sale. Pentru că, dacă terenul se lega exclusiv de numele Ioanei Băsescu era destul de greu să devină o chestiune de interes public, mult invocată și mediatizată și devenită apoi prilej de dezbateri parlamentare. În fond I.B este o persoană de mult majoră și, cum se spune vaccinată. Iar T.B putea să se urce pe tractor pe terenul fiicei sale fără să dea socoteală cuiva. Singura explicație este boala limbariței care i-a cauzat adesea necazuri
Președintelui, chiar și atunci când nu avea vreo vină. Ultimul episod fiind cel în care s-a ambalat în cazul Gabriela Firea și care i-a adus un denunț penal și un nou tărăboi public. Dl. Băsescu nu pare să înțeleagă sau să asume faptul un demnitar trebuie să se autocenzureze permanent, chiar și atunci când vorbește despre timpul probabil, pentru că adversarul stă la pândă, precum dușmanul de clasă odinioară.
Astfel, ni s-a povestit că creditul a fost nelegal, că s-au făcut matrapazlâcuri la retrocedări pentru a favoriza cumpărătorul, că moșia a fost cumpărată dinainte, că au fost folosiți consilierii Președintelui pe post de samsari imobiliari, că totul n-a fost decât o spălare de bani, etc., etc.
Acuzații care au căzut rând pe rând, fără ca autorii să ostenească în a imagina noi și noi capete de acuzare.
Totul a culminat cu constituirea unei comisii parlamentare de anchetă, născută în disprețul fățiș al prevederilor legale în acest sens. Deoarece o comisie parlamentară nu are raporturi juridice și constituționale cu o persoană fizică (Băsescu Ioana), care nici măcar nu este un demnitar al Statului.
Parlamentul, organul suprem legislativ nu are cum să se ocupe de asemenea mărunte tranzacții private. Cine are orice dubii despre legalitatea unor afaceri, poate să se adreseze organelor abilitate, precum procuratura, poliția, etc.
Asemenea adresări nu au însă impactul mediatic dorit, nu generează tărăboi și nu aruncă umbre asupra obiectivului vizat, după principiul: ”Calomniați, calomniați, ceva totuși va rămâne.
Ca un epilog amuzant, tărășenia riscă să se întoarcă împotriva inițiatorilor. Din toate acuzele a mai rămas doar ideea că, poate, retrocedările n-au fost tocmai cusher. Ce te faci însă că autorii lor, precum și beneficiarii
sunt mai toți primari, prefecți, clienți ai falnicului partid care a gestat și născut diversiunea Nana. Dacă e așa, este interesant pe cine va învinovăți baronetul în cauză atunci când procurorii vor merge pe firul denunțurilor provenite de la comisia parlamentară de mai sus?
Unde dai si unde crapă!
Mihail Fodor
