joi, martie 28, 2024
AcasăEditorialPrognoză și apocalipsă

Prognoză și apocalipsă

În vremurile acestea de violente și probabil inconturnabile răsturnări axiologice, întrebările legate de viitorul nostru imediat sau mai îndepărtat, devin tot mai presante și mai neliniștitoare.

Iată că ne despart aproape șapte decenii de la ultima conflagrație mondială, atunci când extremismul de drepata părea definitiv compromis și anatemizat, și aproximativ un sfert de veac de la prăbușirea extremismului de stânga.

Proiectul Uniunii Europene părea împlinirea uui demers democratic pragmatic dar și plin de umanism și de speranța unei libertăți plenare.

Era un drum, aveam un sens, o perspectivă salutară.

După 2008 însă, ceva părea a nu mai fi în regulă. Mașinăria de fabricat fericire și siguranță pentru popoare și indivizi, a început să dea rateuri.

Nimeni nu s-a alarmat prea tare, totul părea un simplu accident de parcurs care se va repara de la sine.

Iată însă că a trecut un întreg cincinal de la declanșarea crizei economice iar semnele unei revitalizări sunt mai puține.

Am putea spune că în anii aceștia, singurul cuvânt la ordinea zilei este ”regres”. Un regres continuu, căruia nu au reușit să-i dea de cap, nici măcar laureații Premului Nobel pentru economie.

SUA este exemplu cel mai grăitor al acestei alerte. Președintele Barack Obama prevestește o criză fără precedent și cu siguranță că șeful statului american, care este cel mai puternic om de pe planetă, nu este un văzduhist, ori un prooroc al unei Apocalipse fanteziste, și atunci când declară ceva, în spatele spuselor sale stau sute de specialiști și analiști geopolitici care cunosc exact situația la nivel macroeconomic.

România se află într-o situație și mai dramatică pentru că este știut lucru că sărăcia lovește mai crunt în cei care au rezerve subțirele și oricum am întoarce-o, țara noastră este una dintre cele mai sărace din Uniunea Europeană, iar gradul de expunere și de risc economic sunt foarte mari.

Nici măcar nu avem la ora actuală, o soluție de avarie, un plan minimal de redresare  a economiei, o strategie de gestionare rapidă a efectelor endogene sau exogene ale unei crize care tinde, iată, să se cronicizeze.

Poate asistăm fără să ne dăm seama încă, la sfârșitul unei erea, în care toate sistemele statale și-au epuizat atât efectele, cât și consecințele.

De multă vreme analiștii economici nu se mai chinuiesc să salveze capitalismul, se pare că și acest mod de producție este deja mort.

Grija lor cea mai mportantă este cum să detecteze care ar mai putea fi formele viabile, capabile să amorseze energiile și resursele încă disponibile.

Este cât se poate de evident că politicul joacă un rol extrem de important în toată această problemă.

Pericolul cel mai mare dar și cel mai previzibil este acela de anatemizare a întregii clase politice pentru tot răul existent.

Parțial așa și este, doar atâta că răul acesta cronic nu este de azi de ieri, rădăcinile putreziciunii sunt ascunse de decenii întregi iar politicienii, mulți în deplină cunoștință de cauză, au apelat tot timpul la paliative, numai ca să nu zgândăre prea tare electoratul.

Și asta, după cum se vede, se întâmplă în întreaga lume, nu doar pe la noi.

Lipsa de responsabiltiate în formă continuată a dus omenirea în pragul unei prăpastii, cum poate că nu s-a mai petrecut niciodată în întreaga ei istorie.

Eroul vremilor care vin, nu este dătătorul de bunăstare și pace, ci curajosul și istețul acela care va ști să opreasă la timp, prăbușirea unei lumi întregi.

Bietul om este sub vremi, exclama necăjit cronicarul în urmă cu câteva sute de ani, iar acum vremurile par a fi necruțătoare. Semnele unui sfârșit ne vin din cer dar și din bolboroseala adâncă a pământului, după cum am văzut că se întâmplă și la noi, prin Galați.

Oricine riscă să facă acum prognoze optimiste, nu este decât un individ care nu ar niciun fel de contact cu o realitate din ce în ce mai contondentă și mai nesigură, pentru noi toți!

Felician POP

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente