Motto: „Nu mai e nimic de făcut cu tinerii… Ca să mai găsești dragoste, trebuie să iubești un bărbat de la 40 de ani în sus.” Mircea Eliade
Amuzante dar cam adevărate vorbele lui Eliade. Din păcate! După cum știm, totul se schimbă, totul se transformă mereu. Lumea e într-o transformare perpetuă. Și, evident, odată cu lumea se transformă și oamenii. Iar cum oamenii au sentimente, se transformă și acestea. Mai degrabă, suferă modificări; se subțiază, în cazul iubirii și se întăresc, în cazul urii. Astfel, iubirea tinde să dispară făcând loc unei uri primejdioase.
În alte vremuri, oamenii se cunoșteau pe câmp, la hore, pe ulițele satelor. Mai apoi, pe la licee, ori în tabere sau excursii. Se priveau galeș, cu emoție și cu obrajii îmbujorați. Se plimbau. Își scriau scrisori. Unii „comiteau” poezii stupide. Alții se comportau stupid. Dar erau vii și aveau sentimente. Sufereau, iubeau… Trăiau viața, o simțeau. Până să ajungă „să și-o pună” treceau câteva luni. După un timp, se căsătoreau și, cu toate că nu aveau o viață „ca-n povești”, în fiecare zi, rata divorțurilor era scăzută. Și, lucru important, atunci când se căsătoreau oamenii aveau o maturitate sănătoasă, solidă, a sentimentelor. Atunci contau alte chestii, valorile morale și cultura „luau fața” țâțelor și-a bucilor de azi. Pe lângă toate astea, atunci divorțurile erau mai rare și pentru că exista o rușine, un simț civic (dacă vreți!), care îi responsabiliza pe soți. Atunci nu prea existau „babaci” care să îi ajute cu bani, case și mașini, iar în cazul unui divorț, bărbații ajungeau vai de capul lor! Unii, desigur, nu generalizez, dar ideea este că atunci te descurcai mai greu, după un divorț. În plus, comic de-a dreptul, te rușina și întreprinderea, uzina sau fabrica, la care munceai. Erai criticat în ședințele de partid și pus la zid. Colegii și tovarășii șefi te considerau un „element nesănătos”. Evident că nu existau atâtea tentații, munceai în condiții grele, în frig, erai urmărit, tracasat, nu prea îți ardea „s-o arzi” cu tovarășa colegă de strung. Mergeai de la fabrica înghețată, la casa friguroasă, unde tovarășa de viață, cu criogenia-n trup îți servea o supă transparentă și, din cincinal în cincinal, o bucată de pizdă îmblănită. Și, asta doar în sezonul estival. Pentru că se știe „iarna nu-i ca vara”! Cu toate că blana ținea de frig în acele vremuri… înghețate, oamenii făceau amor mai rar.
Acum totul e schimbat. Tinerii se cunosc pe internet, în spațiul virtual, își trimit inimioare și buze colorate, își trimit poze cu mușchi, mașini, ochelari de soare, țâțe, buci, silicoane, botox și crăpături în care li se pierde tanga. Practic, ei și-o trag înainte să se cunoască. Partidul nu-i mai mână de la spate, să-și întemeieze familii și să intre-n „câmpul muncii”. Sunt liberi să se bucure și să se delecteze cu deliciile trupului uman. Cu atâtea tentații, non-stop, și fără un sentiment solid nu e de mirare că partenerii se plictisesc iute, unul de celălalt și caută mereu altceva. Bărbatul, oriunde se uită, vede sfârcuri: la televizor, pe toate posturile (mai puțin pe Trinitas și pe Minimax!), în orice ziar, pe facebook, la colegele de liceu, în cluburi, în Mall-uri, pe străzi, pe terase. Sfârcuri, buci și labii despicate-n două de câte-un șnur ce amintește de nojițele de la opincile lui Crișan, răsculatul spânzurat la Alba Iulia-n cetate. Acum femeile netratate corespunzător de Mama-Natură se tratează singure. Merg la magazinul de țâțe de plastic și-și cumpără. Iar ochiul bărbatului scapără ca amnarul și vrea să-i dea scânteie. Coup de foudre, logic, dar se stinge mai repede decât o artificie de pe bradul de Crăciun. Apoi ochiul glisează la „bălțata” de peste drum. Desigur, nici doamnele nu se lasă mai prejos. Scanează „taurii” și-i aleg pe ăia cu mușchiul gros la bicepși, tricepși, deltoizi, fesieri și sternocleidomastoidian. Nu-i interesează ăia care au citit Crimă și pedeapsă sau Rondelul Crinilor a lui Macedonski. Dacă masculul cu ochelari de soare Ray Ban, mai învârte pe inelar și brelocul de la BMW, iubirea-i gata. Sex și… groază, după câteva luni. Dacă între timp, au apucat să spună DA, la starea civilă, acum vor căuta un avocat bun. Sentimentul a devenit mercantil și comercial, nu mai are nicio legătură cu iubirea sau atașamentul sufletesc. De-aici și atâtea eșecuri „sentimentale”.
Până pe la 35-40 de ani bărbatului îi place „să zburde”. Asta înseamnă că nu prea e dispus să „se lege” definitv de o femeie. Nu vreau să spun că femeile care vor o familie trebuie să caute bărbați de această vârstă. Dar bărbații de această vârstă sunt mai dispuși la căsătorie decât cei mai tineri. Totodată, sunt și mai așezați mental și pot genera stabilitate, echilibru și înțelegere. Tinerii vor doar să-și îndeplinească norma și să se afișeze cu prada. Ăla de 40 știe ce a putut, ce poate, și nu mai e ațâțat de dorința de-a se expune cu țâțele partenerei. Cred că ăsta e motivul pentru care căsătoriile au scăzut mult, iar divorțurile au crescut, la fel de mult. În vremurile astea mulți preferă concubinajul, pentru că dacă ceva nu merge cum și-ar dori, se despart ușor. Se tem de legături solide și sănătoase, preferând o incertitudine continuă. În plus, tinerii de azi se bazează mult și pe ajutorul „babacilor”. „Lasă, dragă, era un bou, nu te mai gândi la el, te muți în chirie și te liniștești. Îți plătim noi chiria, îți dăm și mașina, lasă…!” Dar timpul trece. Și poate fata întâlnește alt „bou”. Și „boul” întâlnește altă… fată. Și pe la 40 de ani se căsătoresc amândoi. Fiecare cu altcineva. Și gata!
Sorin Oros
