Motto: „Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubim pentru farmecul lor și apoi pentru că fac oameni.” Petre Țuțea
Femeia… eterna poveste! Cred că s-au scris milioane de eseuri, de studii, de cărți pe această temă. Nu prea mai avem cu ce să venim nou, peste ceea ce au scris psihanaliștii, psihologii sau scriitorii din întreaga lume. Și cu toate astea noi, bărbații, am înțeles un singur lucru. Că… femeia este de neînțeles. Atâta știm! Oricât am citit, oricât am studiat, „știm că nu știm nimic” parafrazându-l pe Socrate, marele înțelept atenian. Când afirm asta mă refer la bărbații normali, cu o inteligență normală și cu un comportament normal. Nu intră în calcul misoginii, cretinii, cei cu IQ-ul de râmători și… bărbații din Vaslui! Pentru ăștia, enumerați mai sus, nu există enigme în ceea ce privește femeia. Ei știu clar că femeia este proastă, fără valoare, că trebuie bătută sistematic, că e curvă (chiar virgină fiind!), că e sclava și obiectul lor. Ăștia sunt niște norocoși. Nu au dileme, au doar o femeie cu care pot să facă ceea ce vor. Chiar s-o omoare, că doar e pe buletinul lor, le poartă numele, carevasăzică. Bun, am stabilit ce e femeia pentru suboameni. Dar ce este ea pentru noi, ăștialalți? Sincer, nu știu… Cred că e ceva frumos, ceva delicat. Și sexy! E ceva ce căutăm mereu. Și asta pentru că ne place. E o ființă care ne dă fiori. Și fluturi. Ne dă poezie. Și lacrimi. Ne dă copii. Și ne face oameni. E o mângâiere. Și-un zbor tandru. E o ființă care ne dă de mâncare. Și care ne spală. E și o ființă care ne bagă-n păcate. Dar păcatele sunt atât de dulci încât le acceptăm. E un factor de stabilitate. Când e iubită. Și-un uragan când e înșelată. Femeia simte. Are fler. Dacă, noi între noi, ne mai mințim, e riscant să faci asta cu o femeie. Are mirosul fin. Ca tenul. Femeia aduce pace. Și ne liniștește când suntem agitați. Dar ne și agită când stăm liniștiți. Sau… tolăniți, cu burta la soare, timp în care ea trudește. Femeia e caldă. Fierbinte adesea. Ne topește oricât am fi de reci. Cere protecție. Și o merită. Cere iubire. Și o primește. Cere bani. Pe-ăștia, uneori, nu-i merită. Dar ea-i cere să se facă frumoasă. Deși o femeie e frumoasă mereu. Femeia ne dă lecții de sacrificiu. Și de toleranță. Știe și poate să ne dea impresia că ideile ei sunt ale noastre. Simpla ei prezență, oriunde, ne transformă în cocoși. Nu prea putem trăi fără ele. Ele pot fără noi. Ele pot multe fără noi. Sunt stoice, suportă durerea. Și ne oferă plăcerea după care tânjim continuu. Chiar dacă sunt visătoare și, uneori, aeriene, dau dovadă de pragmatism în situații delicate. Deși sunt de neînțeles, pentru noi, ne înțelegem bine cu ele. Uneori le folosim strict pentru plăcerile noastre trupești. Ele simt și știu, dar acceptă. Nu din prostie, ci din iubire. Cred că ele înțeleg mai bine acest cuvânt. Noi iubim, adesea, doar din buze. Ele o fac din adâncuri, din tot ce au. De aceea, când ne iubesc ne oferă… tot ce au. Femeia e delicată și dulce. Atributele de scorpii le scot la iveală doar când constată că între bărbatul iubit și porcul din coteț nu e nici o diferență. Iar „porcii de noi” merităm veninul scorpiei. Femeia, însă, se regenerează și merge înainte. Noi clacăm. Ea are determinare. Noi multe slăbiciuni. Nu se mai întoarce niciodată la prințul transformat în porc. Noi revenim, mereu, la „curva de nevastă-mea”. O femeie știe să piardă. Noi nu prea știm cum să le câștigăm. Le oferim flori de ziua lor și de 8 Martie. Apoi uităm că există și, deseori, le oferim „spini” în decursul anului. Ele se prefac că nu văd pentru că vor „să nu vadă”. Știu să elimine balastul, suferința. Noi ne adâncim în ele. Suntem personaje dostoievskiene care-și adoră suferința. Ele sunt doar femei. Care trebuie iubite și ocrotite în tot cursul anului, nu doar de 8 Martie. Ce folos că în 8 Martie le oferim flori, iar în 9 martie, două palme, de exemplu? Noi nu știm să le ocrotim și să le oferim stabilitate pentru că nu le înțelegem. Ele înțeleg asta.
Cred că o femeie, oricât de neînțeleasă ar fi, merită o floare în fiecare zi. Dacă am reuși să facem asta poate că le-am și înțelege. Parafrazându-l pe Osho, care spunea că „o femeie nu trebuie înțeleasă ci iubită. Acesta e primul pas către înțelegere” poate că am reuși mai ușor să pătrundem în „mecanismul lor de gândire”. Și când spun „o floare zilnic” nu mă refer, neapărat, la una fizică. Florile sunt și metafizice. Femeia are nevoie de metaforă, de vis. Femeia poate zbura, cu gândul, unde nici nu gândim. Noi ar trebui să-i asigurăm aripile. Pentru că dacă o ținem în colivia noastră, în universul nostru o „ucidem”. Femeia, ca și bărbatul, dealtfel, au nevoie de libertate. Dacă au libertate au parte de 8 Martie zilnic.
Dragi bărbați, nu vă „ucideți” femeia ținând-o în lesă. Dacă vrea și din lesă prinde fluturi… Dar liberă fiind îi puteți prinde împreună. Și, oare, nu e minunat să alergați împreună și alături printr-un câmp plin de flori și de fluturi, o viață-ntreagă?
Sorin Oros
