Motto: „Dacă din mâini și din picioare rămân, cel puțin, niște oase, după moarte, penisul, sprijinul vieții mele, va dispărea fără urmă.” A. S. Pușkin
Pornind de la cugetarea lui Pușkin voi încerca să militez, astăzi, pentru toleranță. Pentru că așa cum, plastic, se exprimă autorul Damei de pică, dintr-un om nu rămân decât oasele, după dispariția sa. Iar aceste oase nu au alt rost decât să susțină carnea, carnea asta împuțită care este apanajul păcatului. Pentru că atunci când doi oameni simt o atracție fizică, unul spre celălalt, simt atracția cărnii nu a oaselor. Creierul este tot o bucată de carne, iar acesta trimite informația inimii, iată, altă bucată de carne. Inimă care simte că iubește, că dorește, că vrea să facă sex cu celălalt. Iar celălalt nu contează că este bărbat sau femeie, contează doar că există și că dorește. Asta ar trebui să conteze în parcursul nostru pământesc. Biblia ne învață că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia pentru a se înmulți și pentru a popula pământul. Ok, accept ideea! Dar dacă eu nu vreau să mă înmulțesc? Dacă eu nu pot să mă înmulțesc? Acest „nu vreau” și „nu pot” nu ar trebui să mă împiedice să îmi trăiesc viața. Poate că eu „vreau” și „pot” să o trăiesc în alt mod. Poate că eu „vreau” și „pot” și „simt” o atracție fizică pentru un semen de-al meu, care, ca și mine, are puță. Nu vreau să mă înmulțesc, dar vreau să mă joc cu puța semenului meu. Și el vrea asta. Trebuie să ne înfrângem plăcerea jocului doar pentru că cineva a scris, în Biblie, că ființele de același sex nu au voie? Acel cineva (și nu mă refer la Dumnezeu, pentru că am certitudinea fermă că Dumnezeu nu știa să scrie!) a mai scris că nu e voie să ucidem, să furăm, să mințim, să ne necăjim părinții, să râvnim la femeia aproapelui nostru (de râvnitul femeii la bărbatul apropiatei sale nu se specifică!), etc. Ei bine, lumea e plină de crime, de jafuri, de minciuni, de certuri familiale, de adultere și de alte lucruri interzise de Biblie. Dar nimeni nu sare să-i arunce în focul gheenei pe aceștia. Pe homosexuali și lesbiene sar toți. Mă rog, mai abitir pe homosexuali, pentru că lesbienele sunt tolerate de bărbați. Bărbați cărora le-ar plăcea să le vadă înlănțuite în tandrețuri. Bărbați care conduc lumea, motiv pentru care consideră că au mai multe drepturi decât femeile. Printre care și acesta de a privi. Dar o femeie de ce să nu aibă dreptul de a privi doi bărbați care se iubesc și-și înlănțuie trupurile în dansul cărnii? Din nou apare acea inechitate care bântuie pe pământ, referitoare la cele două sexe. Eu cred, însă, că sexele trebuie să fie egale și libere.
Ce vină are un homosexual că e atras de bărbați? Ce vină are un om că e vegetarian? Ce vină are o femeie că după cinci-șașe relații eșuate, cu bărbați grobieni, bețivi și violenți, alege să se apropie de o Evă care simte la fel ca și ea? Oricât am căuta vina, în aceste exemple, mă tem că nu o putem găsi. Fiecare e așa cum e pentru că a ales să fie așa. Iar alegerile se bazează pe simțuri. Vegetarianul simte că nu poate mânca o fleică, dar simte sațietatea când își umple stomacul cu frunze. Homosexualul simte… că nu simte nimic la atingerea unui sân cărnos de femeie, dar simte plăcere la un dos cărnos de bărbat. Lesbiana rămâne rece la vederea unui penis erect, dar transpiră brusc la fâlfâirea unei labii rozalii prin fața ochilor. Unde e greșeala? Unde e crima? De unde această turbată ură împotriva oamenilor care nu sunt ca noi, care nu consumă ca noi, care nu se bucură ca noi?
Cred că avem probleme mult mai importante, de rezolvat, în marea noastră trecere pe pământ, decât să ne canalizăm ura împotriva unor bărbați care se simt atrași de alți bărbați. Alte țări acceptă, fără probleme, pasiunile și simțămintele semenilor săi. La noi sar toți, în special Biserica ortodoxă să-i pună la zidul infamiei și să-i înfiereze cu mânie proletară. Dar culmea, chiar în sânul mănos și mămos al acestei biserici, au fost cazuri de dragoste trupească, împărtășită la ceas de seară, în chilii paupere, între acești purtători de sutană. Demagogia asta tipic românească prin care urlăm „Jos Guvernul!”, iar Guvernul suntem noi, nu ne face deloc bine.
Cred că fiecare ar trebuie să ne vedem de iubirile noastre. De ce să blamăm homosexualii atâta timp cât ei nu ne afectează cu nimic? Dacă noi suntem heterosexuali, ei ne acceptă așa cum suntem, nu ne hulesc. Poate suspină resemnați că nu ne pot avea și-și caută iubirile în rândurile lor. Am cunoscut destui homosexuali și pot afirma că sunt oameni remarcabili. Au cariere strălucite, sunt culți, eleganți și buni interlocutori. De multe ori îi prefer pe aceștia în locul unui heterosexual tâmpit, needucat, cu pantofii scofâlciți și cu putori emanate de pulovărul său antic, cu care merge și la muncă și la nuntă.
Heterosexualii consideră că trebuie să fie toți la fel doar pentru că ei sunt heterosexuali. Altfel spus, dacă eu sunt alb e musai să fii și tu alb. Nu există toleranță și diversitate în concepția lor. Dar închipuiți-vă, domnilor popi ortodocși, că puteați să fiți homosexuali. Nu depinde de noi cum apărem pe acest pământ. Doar Dumnezeu știe asta. Iar dacă Dumnezeu acceptă de ce vreți voi să schimbați deciziile divine? Tot Dumnezeu spune: „Iubește-ți aproapele!” Voi de ce-l urâți? Doar sunteți slujitorii lui pe pământ, nu-i așa? Cred că e mult mai util să ne vedem fiecare de treaba noastră, să ne trăim viața și să ne iubim între noi, sufletește. Trupește e treaba fiecăruia cum o face. Atâta timp cât un homosexual nu vă face niciun rău, lăsați-l în pace! Pe stradă, la muncă sau oriunde, el este un simplu om ca și voi. Iar în patul lui nu vă obligă nimeni să poposiți. Numai dacă vreți.
Vouă, popilor ortodocși, care propovăduiți iubirea de semeni v-aș sugera să o și arătați, să o și demonstrați. Lasăți-i pe oameni să se iubească așa cum simt. Așa cum sunt. Altfel deveniți demagogi și penibili. Vorbiți de iubire, dar îi ostracizați pe cei care se iubesc. Poate că unii nu sunt atât de curajoși să atace iubirea frontal. Cei mai timizi o iau prin învăluire, pe la spate. E doar o chestie de temperament, de opțiune și de toleranță. Dar tot iubire se numește!
Sorin Oros
