Motto: „Dumnezeu a creat sexul. Preoții au creat căsătoria.” Voltaire
Când eram mic am învățat un joc de cărți. Se numește Popa Prostu’. Atunci îl jucau toți: copiii, în curtea blocului, navetiștii, în trenuri sau autobuze răblăgite, soldații, în armată, familiștii, pe la chefuri… Atunci nu știam că popa este sinonim cu preotul. Sau cu părintele! Noi doar ne jucam și ne feream să rămânem cu Popa Prostu’ în mână. Era umilitor să râdă ceilalți de tine!
Mai târziu am aflat de la mama că popa e un om bun, pe care trebuie să-l asculți necondiționat. Că el este trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Măi, să fie! Dumnezeu își trimite soli printre noi, muritorii, deci e clar să sunt niște indivizi aleși cu puteri supraomenești. Mă temeam de ei, iar când mama mă ducea „la spovedit” le ascultam, cu sfințenie, canoanele pe care mi le dădeau. Dar ce păcate puteam să am eu, un copil de 9-10 ani? Nu am ucis pe nimeni, nu am furat, nu ajunsesem să preacurvesc. Singurul meu păcat era că m-am născut. Dar nici de ăsta nu eram eu vinovat. Desigur, asta am aflat-o mult mai târziu. Dar atunci, popa, preotul sau părintele îmi dădea drept pedeapsă, pentru spălarea păcatelor, câteva rugăciuni pe care să le spun dimineața și seara. O vreme le-am zis. Apoi am crescut. Și nu le-am mai zis. Deși, acum, când ajunsesem mare, trebuia să le spun mai abitir. Pentru că, logic, devenisem un păcătos real. Mințeam, înjuram, furasem din avutul obștesc, degustam din deliciile trupești ale sexului opus, ajunsesem sclavul lui Onan, ce mai!, îmi lipsea doar o crimă din palmares! Dar, cu toate astea, am început să-l ocolesc pe popă și să conștientizez că este doar un om ca și mine. Nici vorbă să fie vreun trimis de-al Domnului! Mă și amuzam imaginându-mi cum popii, călare pe mătură, zboară până la cer, ascultă indicațiile Domnului, apoi coboară printre noi, transmițându-ne mesajul divin. Era clar că totul este doar o cacealma, o metodă prin care Biserica să-și țină enoriașii sub control, într-un întuneric demn de Iadul înspăimântător.
De-atunci îi tolerez pe popi și îi consider (ceea ce și sunt, de fapt!) doar niște cetățeni care s-au integrat în societate și care muncesc. Ca și forjorii, taximetriștii, inginerii, doctorii, actorii, profesorii sau vânzătoarele de la Mall. Adică, fiecare cu meseria lui. Pentru că, orice am spune, nicio meserie nu are nicio treabă cu credința în Dumnezeu a individului. Sau cu necredința. Un actor, un forjor, un profesor pot să creadă sau nu în Dumnezeu, așa cum un taximetrist, un inginer sau un popă pot să nu creadă. Dar… e nevoie de armata de popi, cu catedralele lor impunătoare, pentru a ține în frâu norodul. Norod care în lipsa unei terori psihice și sufletești e în stare de revoluții, de răzvrătiri. Dar cum să te răzvrătești că popa din orașul tău circulă cu ultimul tip de Mercedes, că locuiește într-o vilă ca-n povești și că nu știe pe unde să-și mai pitească arginții? Dacă faci asta ai belit-o! Te ia mama dracului și hop-țop, popa te trimite în Iad! De parcă el e patronul agenției de turism Blue Sky Srl, care-ți oferă o cursă low-cost, cu Wizz-Air-ul, în Rai sau în Iad, după pioșenia de care dai dovadă!
Din păcate, popii se comportă așa pentru că norodul acceptă. Norodul ăsta e o chestie tâmpită, idioată, care oricât ar învăța și ar evolua spiritual tot s-ar teme de mânia proletară și divină a popilor. Pe asta mizează domnii popi și datorită acestui motiv pot să emită tot felul de aberații. Ultima – interzicerea căsătoriei între doi parteneri dacă nu sunt ambii ortodocși! Sfântul Sinod a decis că așa ceva nu se poate. Acești trimiși ai Domnului, mult superiori față de simpli popi de la țară, care au puteri mai mititele, au stat la sfat de seară, printre rugăciuni, mătănii și boscoane, și au decis că nu contează dacă Sfânta Pulă ortodoxă o iubește pe Preasfânta Pizdă hindusă. Până ce pizdulicea hindusă nu se lasă botezată în apa sfântă a Iordanului ortodox, mai puțin sfânta pulică trebuie să aștepte. Sau să se țină de labă. Cine-a mai auzit așa ceva? Un ortodox c-o hindusă? O catolică și-un penticostal? Un martor iehovist c-o musulmană?… Ce mai contează că Isus a spus „Iubește-ți aproapele” și că trimișii Domnului pe pământ trebuie să propovăduiască vorbele divine? Aproape, aproape, dar să fie ortodox! Altfel, dacă e hindus, musulman, evreu sau catolic, nu mai e aproape, nu mai e un semen de-al nostru. În viziunea Sfântului Sinod, cine nu e orodox nu e om; deci nu are dreptul la căsătorie. Altfel spus, ori pupi poala popii, ori rămâi cu „poala” nepupată. Sau ți-o pupi singur.
Ia uite, frate, au ajuns niște cetățeni care au absolvit Institutul Teologic să ne impună nouă, celorlalți, care am absolvit Facultatea de Medicină, Politehnica, Universitatea, Dreptul, Academia de Muzică sau Teatru, sau, poate, doar liceul, să ne spună cu cine să ne-o tragem. Cu cine să ne facem o familie. Pe cine să iubim. Ei bine, nu cred că acești absolvenți au alte drepturi pe lângă alți oameni. Medicii, profesorii, inginerii, avocații, sau oricine altcineva nu ne spun, nu îi preocupă subiectul matrimonial. Pe popi, însă, da! Vorba lui Dabija, pe ei îi fute grija… futaiurilor noastre!
Nu știu cine e în acel Sfânt Sinod, dar știu sigur că ideile și deciziile luate acolo sunt Sfânt cretine și deloc dumnezeiești. Mă întreb dacă nu cumva Diavolul s-a strecurat printre ei punându-i să joace Popa Prostu’! Sfântule Sinod, faci ce faci și o dai în bară! Mai bine stai pe curul tău și lasă-ne pe noi să ne oferim cururile cui dorim.
Sorin Oros
P.S. Acum nu mai joc Popa Prostu’. Dar am învățat ce înseamnă un popă prost. Sau mai mulți.
