Motto: „Scuipat de univers pe pământ, omul își caută, rătăcit, destinul.” Marius Torok
Îmi place sportul. E activitatea care te menține sănătos și puternic. Am făcut și eu șase ani de natație, unul de polo, și câteva luni de fotbal. Demult… Acum îl privesc, doar, cu plăcere și cu emoție uneori. Există foarte multe discipline sportive, însă cele mai populare, la noi, sunt fotbalul, gimnastica, atletismul, tenisul, handbalul și baschetul. Poate și pentru că sunt disciplinele care ne-au scos în lume alături de scrimă, canotaj și judo. Există vreo 95 de discipline sportive omologate la nivel mondial. Unele ciudate tare precum curling-ul, hocheiul subacvatic, petanque-ul sau skeleton-ul, altele care nu prea au de-a face cu activitatea sportivă, ci cu cea intelectuală, precum șahul. Nu știu ce mușchi face un șahist în timpul unei partide și nici câte calorii distruge. I se mai spune, prețios, „sportul minții”, și asta pentru că mai degrabă este un exercițiu mental decât un sport. Pentru a te pregăti pentru o partidă de șah nu cred că e nevoie de 50 de flotări, joc de glezne și 100 de genuflexiuni. Dar nu despre ciudățeniile disciplinelor sportive vreau să vorbesc aici, ci despre ciudățeniile unor sportivi. Și-anume: fotbaliștii! Ei bine, mă întreb mereu de ce scuipă toți fotbaliștii pe teren, mai ales înainte de a executa o lovitură liberă?! Hamletiană întrebare. Sigur că depun efort fizic, saliva li se adună în gură și, combinată cu traspirația se transformă într-o flegmă lipicioasă și compactă. Adevărat, dar același fenomen se produce și la baschetbaliști, și la boxeri, și la tenismani, și la handbaliști. Singurii sportivi care nu transpiră sunt șahiștii. Și-atunci? Ce-i determină pe fotbaliști să-și arunce scuipații pe terenul de joc, în văzul tuturor? Scuipatul, în sine, este un gest oribil, grețos și lipsit de eleganță. Oriunde, fie pe stradă, în câmp sau în pădure. Darămite în văzul lumii, pe un teren de sport! Baschetbaliștii de ce nu scuipă pe podea? Dar gimnastele de la sol? De ce nu scuipă schiorii sau automobiliștii? Am văzut-o pe Simona Halep de multe ori transpirată, dar, niciodată, nu i-am văzut scuipații plonjând peste fileu. Ah, e femeie și e mai fină?! Ok, nu l-am văzut nici pe Roger Federer sau pe Horia Tecău! Deși par îndepărtați ca civilizație, jucătorii de rugby din Samoa au aceleași condiții de joc, întocmai fotbaliștilor: teren cu iarbă! Transpirați și bărbați fiind ei nu scuipă. Nu e ciudat? Fotbaliștii sunt singurii sportivi care consideră că expectorarea unei flegme pe teren e ceva firesc. Fără să se gândească la faptul că peste câteva minute pot ateriza cu fața-n flegmă, după o deposedare sprintenă a adversarului. E grotesc, penibil și grețos. Dar de data asta nu mă refer doar la mioriticii noștri fotbaliști, ci la toți. Aici nu suntem excepții, ci mergem la grămadă. Am văzut spanioli, francezi, italieni, mexicani, ruși, cam toți cei care joacă fotbal, inclusiv, eleganții și educații nemți. Să fii neamț și să tragi o flegmă înaintea unei execuții… în minge e un pic degradant. Dar, se pare, că nici nemții nu mai sunt ce-au fost! Mai ales că au început să se înnegrească…
Oricât mă gândesc nu pot găsi o explicație normală a acestui gest oribil, pe care-l fac fotbaliștii de pretutindeni. De ce ei, iar ceilalți sportivi, nu? Zău că este un mister care nu se poate justifica. N-are nicio logică, nicio noimă. Apropos, vi-l mai amintiți pe Dorinel Munteanu? El nu dădea flegme, dădea „șprițuri”: mici, scurte și dese! Dar, altfel mare fotbalist!
Vă cer scuze, dragi cititori, pentru acest subiect după care sunt convins că nu salivează nimeni, însă mă obseda de multă vreme. E adevărat, nu e musai să ne exhibăm toate obsesiile, dar am considerat că e un subiect virgin, neatins încă. E normal, dealtfel, nu e ușor să prelucrezi flegmele. Poate după această lectură… umezită, unii vor trece la șah. Deși nu e tocmai ușor să driblezi cai, nebuni, dame și regine, după ce-ai driblat femurul tăvălit prin flegme al partenerului de joc. Iar dacă simțiți nevoia de umezeală apucați-vă de… curling. Și aici obiectul e tot rotund. Iar cineva mereu îi freacă traseul. Și pentru că se joacă pe gheață, poate nu mai transpirați atât de tare încât să vi se amestece lichidele prin gură, cerându-se imperios să zboare, cu boltă, în natură.
Dificilă e natura asta umană! Și de neînțeles, adesea… Oricum, sper ca jucătorii echipei naționale de fotbal să ne aducă bucuria calificării la Campionatul Mondial din 2018, din Rusia. Cu sau fără flegme. Dar cu goluri…
Sorin Oros
