Motto: „Poți păcăli pe toată lumea puțin timp, sau puțină lume, tot timpul. Dar nu poți păcăli pe toată lumea, tot timpul.” Abraham Lincoln
Actualul primar al orașului Satu Mare mai vrea un mandat. E logic. Sunt în joc bani, putere, imagine. Desigur, astea pentru cei care pun preț pe ele și vor să le obțină, timp de patru ani, destul de ușurel. Pentru că cei care vor bani, imagine și putere muncesc serios în specializările sau afacerile lor, fără să se mânjească, neapărat, în sosurile „politichiei” mioritice. Dar asta e o problemă care ține de personalitate, de caracter și de cultura fiecărui individ. De formația sa interioară. Sau de deformație. Am mai spus-o și cu alte ocazii, intelectualii de soi sunt rarisimi în politica noastră. Oportuniștii, fără scrupule, în schimb, sunt peste tot.
Așadar, fiind vorba de un doctor voi opera, fără mănuși, în stilul lui… Dorel, pentru a vedea ce ne relevă disecția. Acum patru ani „pacientul” nostru a promis multe. E inutil să le amintesc aici pe toate. Și ar fi păcat de copacii tăiați și transformați în pagini de ziar pentru niște vorbe-n vânt. Esențiale sunt doar câteva: 1044 de locuințe sociale construite de Primărie, izolarea termică a blocurilor, locuri de muncă pentru tineri, facilități pentru investitori, atragerea de investitori, o Universitate de jobb-uri, I.T Valley, sală Polivalentă, revigorarea Parcului Industrial Sud, bazin de înnot acoperit, șoseaua de centură, al treilea pod… Ajunge? Mă tem că da! Ei bine, ce avem acum în oraș? Câteva blocuri reabilitate termic… câteva! Restul e tăcere! Sau, mai degrabă, circ! Pentru că dacă „pacientul oltean” bifă o realizare, din multele promise, el mai bifă și alte lucruri… nepromise. Și-astea fură multe, muică! Concret: circ cu consilierii U.D.M.R, circ cu doamna viceprimar Marcela Papici, circ cu președintele Consiliului Județean, Adrian Ștef, circ cu angajații Teatrului de Nord, circ cu microfoanele instalate în Palatul Administrativ, circ, circ, circ… Dacă tot acest „ciorchine de circuri” ar fi fost moca era superb. Ne mai amuzam și noi, plebeii năpăstuiți de glumele sale. Dar toate „circăriile” pacientului fură pe bani. Pe banii noștri. Chiar pe banii mei, pe care nu-i primii decât după o întârziere de două luni, deoarece, probabil, fură direcționați spre lecțiile de dresură și acrobații. Acrobații puerile care-l făcură pe un coleg, mai răvășit să-mi sugereze să merg la un sanatoriu de odihnă împreună cu „pacientul oltean”, colegul fiind convins, în răvășeala lui, că banii poposesc prin conturile Primăriei din vina mea. Deh, oameni și oameni… Sau, ca la circ, oameni și fiare!
Ok, mergem cu disecția mai departe și descoperim o zonă cangrenată, plină ochi cu… orez. Vizita din China! Care fu un triumf! Năvăliră purtătorii de iriși oblici ca termitele, în acest oraș, în care singurii chinezi sunt cele două familii care vând haine din plastic, la Piața Someș. Cică, se cumpărară două tractoare… care, încă sunt pe drum. Și nu-i de mirare, să vii cu tractorul de la Marele Zid Chinezesc, să alimentezi pe la Vânju Mare pentru a ajunge aproape de pusta hună, ia ceva timp. Probabil că investitorii stau pitiți în remorcă…
Despre vizita americană nu se știu prea multe… Probabil, familia Ewing nu căzu de acord asupra prețului pe baril. Știm cu toții că J.R. e renumit în negocieri dure. Sper, totuși, ca Sue Ellen să-i fi făcut șederea plăcută „pacientului oltean”.
Din Marsilia, mare port la Mediterană, doar salutări! Că investitori francezi nu văzui încă. Probabil că fiii lui Napoleon sunt preocupați acum cu teroriștii islamici și îi ignoră pe politicienii români. Dar vin, sigur, în următorul mandat. N’est-ce pas?
Celelalte vizite, pe ici, pe acolo fură la fel. Trudă, muncă, deplasări obositoare, stres… dar rezultatele se văd. Orașul a prosperat în ultimii patru ani! E luminos, curat, cu străzi fără gropi, cu trei-patru poduri cu circulație lejeră, cu șosele de centură (sau cu păsărele de pe centură!), cu Sală Polivalentă (că doar în Primărie e plin de polivalenți… sau poligloți?!), cu camere de luat vederi care văd tot ce mișcă (mai puțin crima de pe dig care, se pare, că fu… statică!), cu copăcei plantați în curtea grădinițelor, ce mai!, e Raiul pe Pământ! Festivalul de teatru și cel de rock sucombă, dar dacă nu sunt bani, e bun și circul. Ce mai tura-vura, „pacientul oltean” își făcu treaba. Avusese și întâlniri cu pensionarii, prin cartiere, adicătelea, făcu și muncă de teren. Apoi demolă garaje ruginite și făcu parcări moderne. Acum dacă s-a nimerit vreun stâlp de iluminat, taman, în mijlocul unei parcări, ce vină are omul? La fel, ce vină are „pacientul oltean” că nu-l demisese pe individul Precup Ioan, director de polițiști locali (nelocalizați!) care, în deplinătatea facultăților mintale sugeră femeilor să nu mai circule seara prin oraș? Cum să-l demită pe un asemenea bărbat grijuliu, nevoie mare, de integritatea corporală a femeilor sătmărene? Că doar polițiștii locali nu au treabă cu patrularea pe străzi, cu ordinea și liniștea în oraș și cu alte chestii, de-astea, de rahat. Unii sunt angajați acolo doar ca să-și parcheze mașina de serviciu sub geamul meu, pentru a-și savura, într-o tihnă patriarhală, cafeluța la crâșma din colț.
Hm, cred că ar trebui să tai zece copaci pentru a avea spațiul necesar de celuloză ca să aștern toate observațiile clinice și medicale rezultate în urma disecției „pacientului oltean”. Ideea e că omul „și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul” vorba ardeleanului. Sau, prazul, vorba olteanului. Atât fu, gata, salut tati, ura și la… cabinete! Că e mult de muncit pe-acolo și e păcat să stea frumusețile alea neconsolate de șef.
Părerea mea, vorba Văcăroiului este că domnul Dorel și Costel Coica fu un primar „slabuț” și ușurel… Și e păcat, mare păcat, pentru acest oraș! A doua șansă i se va oferi doar într-o altă viață. Sătmărenii, contemporani cu mine nu îl vor mai vota niciodată. Părerea mea, apud Păhăroiu… pardon, Văcăroiu! Mă rog, pesedei…
Sorin Oros
P.S. Despre afirmația pentru care fu sancționat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării referitoare la faptul că spusese despre președintele Klaus Johannis că „are mutră de nazist” nu vrui să vorbesc. Și asta pentru că „pacientul oltean” are o mutră perfectă. Și, în plus, nu îmi propusei să disec mutre ci indivizi. Oare mă făcui bine înțeles? Sper… pe vremuri avui o ibovnică olteancă! O minunăție! Ea mă învăță cum să folosesc… limba!
