Motto: „Nu-mi place să scriu ca Dumnezeu și, doar pentru că n-o fac, criticii spun că nu sunt în stare” Ernest Hemingway
Primesc destul de des acuze din partea unor oameni care se opresc asupra rândurilor mele, citindu-le. E măgulitor să te știi citit de semenii tăi, dar mărturisesc faptul că prefer să mă opresc asupra criticilor aduse și nu asupra vorbelor frumoase care mă laudă. Cred și știu că și unii și alții sunt corecți și drepți în ceea ce îmi transmit. Mai știu și că orice ai face nu poți mulțumi pe toată lumea. Cum spune o vorbă din popor „nu există nuntă fără lacrimi și nici înmormântare fără râsete”! Din acest motiv înclin să cred că Dumnezeu a lăsat de toate pentru toți. Adică și icre negre, dar și mămăligă; și alcool, dar și apă; și noapte, dar și zi; și alb, dar și negru. A mai lăsat și proști, dar și deștepți; și flori, dar și buruieni; și elefanți, dar și furnici. Bref, pe lume e musai să existe și scrieri bune, dar și rele. Și, urmând ideea, trebuie să existe și oameni care te apreciază, dar și oameni care nu te plac. Menționez un amănunt: nu scriu pentru ca oamenii să mă placă sau să mă urască. Scriu pentru că așa simt! Unul simte că vrea să facă o gaură. În altul. Altul simte că vrea să doarmă. Poate, unii simt că vor să danseze. Alții să tricoteze. Unii să trișeze, iar alții să braveze. Cred că fiecare e liber să facă ceea ce simte. Or, dacă eu simt că vreau să scriu niște vorbe care se nasc în urma unor trăiri, de ce ar trebui să scriu cum le-ar plăcea unora sau altora? Fraților, eu nu scriu nici pentru Biserica Ortodoxă Română, nici pentru Băsescu, nici pentru homosexuali, nici pentru vânători și pescari, și nici pentru femei părăsite. Nu scriu nici pentru lăbari, nici pentru pudibonzi, și nici pentru târfe pseudodocte care se dau academiciene dar scot pârțuri pe gurițele lor îmbălsămate cu kilograme de spermă. Și, da, ați ghicit!, nu scriu nici pentru blonzi, nici pentru bruneți, nici pentru grași și nici pentru slabi. Să continui…? Aș vrea să cred că v-ați prins! Prin urmare ați înțeles (sper!) că scriu ceea ce cred eu despre… ceea ce scriu! Nu scriu la comandă! Nu scriu elegant! Nu scriu ultrasofisticat folosind termeni pe care nu-i înțelegi nici dacă-ți arunci irisul peste D.E.X! Scriu cu cuvinte românești precum, soare, muncă, pulă, măr, pisică, barză, varză, viezure, mazăre, pizdă, politică, minciună, cur, hoț, țigară, Dumnezeu, televizor, durere, floare… Chiar dacă unele își trag rădăcinile din alte limbi, acum ele sunt cuvinte românești, pe care le folosesc, sper, la locul potrivit. E adevărat că unele sunt mai savuroase decât altele, unele au „zeamă” iar altele sunt mai seci. Dar tot Dumnezeu a lăsat ca unora să ne placă vorbele „zemoase”, altora cele seci, fade. Probabil că în medicină se folosește termenul penis, dar cum eu nu sunt medic prefer pulă. La fel de probabil că sunt habotnici care pupă poala (atenție: poala!) popii și fac tot ceea ce le spun aceștia. Eu nefiind habotnic pot observa că unii dintre popi sunt hoți și farisei și-atunci le-o spun. Cu cuvintele mele. Cum pot, cum știu. După intelect. Probabil că toți politicienii fură, mint și fac trafic de influență, dar cum pesedeii sunt cei mai mulți, „câtă frunză și iarbă”, aleg să-i fut pe ei. Asta nu-i exonerează pe restul de niște „preludii”, dar nici nu simt că merită atenția mea. Încă!
Să fiu și mai clar, mai transparent; acuzatorii mei sunt de trei categorii! 1- Pudibonzii, care-mi reproșează că sunt vulgar (mă bucur, totuși, că nu sunt bulgar!). 2- Iubitorii de moaște și târâtorii pe rotule de la Nicula și alte așezăminte pline de har, târâtori care în restul anului au pareze, și care mă acuză că sunt păgân și că dau în popi (bine că nu dau în gropi!). 3- Iubitorii de pesedei, foști și actuali membri, simpatizanți sau rude, care se fac „arici” pentru că îi tăbăcesc non-stop pe-ai lor, spunându-mi că sunt băsist (Slavă Domnului că nu sunt fascist!). Dragi acuzatori, nu mă mai citiți dacă vorbele mele vă creează idiosincrazii, dacă vi se umflă ficatul și vă ies orbitele din găoace! Exist și cu voi, dar și fără voi! Și voi puteți exista sublim fără mine. Aruncați-mă! Părăsiți-mă! Ignorați-mă! Sau citiți-i pe-ăia care scriu că popii sunt niște oameni trimiși de Dumnezeu pentru a le vorbi enoriașilor, că pesedeii sunt monumente de onoare, de cinste și de muncă, și că bărbatul are penis iar femeia vagin. Eu simt să scriu altfel. Voi sunteți liberi să citiți sau nu. Sunteți liberi să vă placă sau nu. Și sunteți liberi să scrieți și voi. Sau nu! Mai bine nu… Pentru că știu și simt că nu-mi vor plăcea textele care-i ridică-n slăvi pe popii care dau cu trafaleții pe pereți, și nici alea care mă informează că Ponta Victor nu a plagiat și că Iliescu Ion a salvat țara de la dezastru. Știu că e dreptul meu să nu-mi placă. Nu găsiți?
Sorin Oros
