Situația din Ucraina a devenit în 2014, extrem de complicată și ea seamănă – cel puțin din punctul de vedere al exploziei sociale – cu cea din România sângerosului decembrie 1989, atunci când românii au crezut că s-au lepădat pe vecie, de odioasele chingi totalitare.
Desigur, acum avem o cu totul și cu totul altă situație geopolitică, oricum, de atunci a trecut aproape un sfert de veac, iar pe scena politică mondială s-au petrecut, de atunci încoace, foarte multe modificări.
Țara vecină se află situată – și nu doar din punct de vedere geografic – într-un punct torsional, un spațiu convulsiv, în care interesele Uniunii Europene intră în directă coliziune cu cele rusești.
Rusia este o țară direct interesată în politica internă a Ucrainei, iar ideea că această țară ar putea adera la structurile euroatlantice dă frisoane conducerii moscovite.
Dacă Ucraina ar adera la Europa civilizată, atunci granița UE și mai ales a NATO, ar ajunge la nici 120 de kilometri de Moscova, fapt care neliniștește profund, Rusia.
Asistăm de vreo trei cincinale la un fel de resurecție a puterii sovietice în Rusia. După transmiterea puterii de către Boris Elțân, către Vladimir Putin, fostul imperiu sovietic a început să recupereze sistematic, terenul pierdut după marele colaps de la începutul anilor 90 ai veacului trecut.
În momentul în care Ucraina și-a exprimat fără echivoc, opțiunea pentru aderarea la structurile Uniunii Europene, în Rusia au și fost activate instantaneu, mecanismele de salvgardare a vechii Uniunii Sovietice.
Pentru ruși era foarte limpede că dacă nu vor pune ei mâna pe Ucraina, atunci o vor pierde pe vecie, iar apropierea frontierelor europene de inima Rusiei ar putea duce chiar la dinamitarea marii federații rusești.
Și atunci, a început urgia. Fără de veste, Ucraina a virat brusc dinspre altarul unde trebuia să-și desăvârșească frumoasa cununie cu Uniunea Europeană, iar rezultanta acestui viraj, au fost protestele de pe Maidanul kievean, urmate rapid de cele de pe alte maidanuri organizate în întreaga Ucraină.
Nimeni nu s-a așteptat la această mișcare, cu atât mai puțin buimacul președinte rusofon, Viktor Ianukovici, care a făcut gafă după gafă, culminând cu baia de sânge din capitală.
Ei, și aici a intrat în funcțiune subtila diversiune kaghebistă. Inițial, sau dacă vreți, planul ”A”, viza acapararea întregii Ucraine în granițele vechii URSS.
Acest lucru s-a văzut că nu este posibil. În Ucraina există deja, forțe serioase care s-ar opune – după cum bine s-a văzut – unui astfel de proiect și Rusia nu riscă să-și pună pielea în băț pentru o victorie provizorie.
Așa că a fost activat foarte repede, planul ”B” al proiectului de distrugere a Ucrainei, și anume, Rusia va incita țările limitrofe, în special Polonia, Ungaria și România, agitând ideea recuperării de către acestea, a teritoriilor înglobate pe nedrept în statul ucrainean, omițând faptul că acest rapt a fost făcut de sovietici, după al doilea război mondial și nicidecum de ucraineni.
Se vor agita spiritele naționaliste din aceste țări și vor fi organizate diversiuni revendicative.
Rușii mizează pe frustrările polonezilor, ungurilor și românilor care ar putea să muște această momeală. Socoteala rușilor nici nu este atât de proastă: hai să sfâșiem împreună Ucraina, oricum, noi, rușii vom lua cam 80 % din teritorii, iar voi, ceilalți, apucați și voi câte ceva, din fostele voastre drepturi.
Cu siguranță că această diversiune, de cea mai pură extracție kahgebistă, va găsi teren fertil în rândul naționaliștilor din țările vizate, numai că statele învecinate vor trebui să aibă necesara și salutara înțelepciune de a vedea dincolo de miezul otrăvit al acestui dar rusesc.
Nici structurile europene nu ar privi cu ochi buni acest seism de rescriere a frontierelor din Europa răsăriteană. Un astfel de periculos precedent ar da, fără îndoială, mari bătăi de cap stabilității europene.
Schimbarea frontierelor ar cataliza astăzi, mișcările centripete din Marea Britanie, Spania, Italia și chiar Franța, unde forțele secesioniste au luat – cel puțin în ultimul timp – un avânt fără precedent.
Cartea ucraineană nu este nici pe departe jucată. Vor mai urma lovituri, răsturnări de situație, toate îndreptate împotrvia integrității și stabilității statului vecin.
Felician POP
