Au mai rămas puține zile până la 1 Decembrie,zi în care sărbătorim Ziua Națională a României.
Unirea de la 1 Decembrie 1918 este considerat a fi evenimentul principal al istoriei României moderne,consfințind îndeplinirea dezideratului locuitorilor granițelor vechii Dacii, unirea țarilor române (în acest caz a Transilvaniei cu România după ce anterior, Moldova și Muntenia au creat România). Ziua de 1 Decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 Ziua Națională a României.
In aparitia editorială din 1997, O istorie sinceră a poporului român,autorul Florin Constantiniu surprinde cel mai bine adevărul despre actul Marii Uniri de la 1918.
“..Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan țâșnit cu putere din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre țelul dorit. […]
Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluția din Rusia și destrămarea monarhiei austro-ungare. Raționamentul lor s-a înscris formulei tradiționale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania și Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruință o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putință ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. […]
Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române de a-și da armătura teritorial-instituțională care este statul național.[…]
O necesitate istorică – națiunea trebuie să trăiască într-un stat național – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetență, și, punând în mișcare națiunea, i-a dat acea forță uriașă ca peste toate adversitățile să dea viață aspirației sale: statul național.”
Pe fundalul crizei de autoritate provocată de finalul războiului, în cursul lunilor noiembrie și decembrie ale anului 1918, se constată o cristalizare rapidă a unor forme de organizare politică și administrativă ad-hoc. Cele două forme tipice ale unei asemenea organizări au fost consiliile locale, care urmau să conducă administrația locală și gărzile naționale, destinate a asigura ordinea publică, averea publică și particulară.
În comitatul Satu Mare, ca, de altfel, în întreaga Transilvanie, ele reprezentau viitoarele instituții de stat. În părțile sătmărene, numărul membrilor consiliilor naționale era între 19-75 de persoane, în funcție de mărimea localităților. În cele 71 localități unde s-au înființat consilii naționale, s-au ales 914 membri. Din punct de vedere al reprezentării sociale sau al categoriilor sociale, 144 erau intelectuali (preoți, învățători, avocați, notari), 777 țărani și 10 din alte categorii (meseriași și negustori). Se constată prevalența elementului țărănesc, peste 80 % din totalul membrilor.
Cele 44 de gărzi naționale, înființate în tot atâtea localități, cuprindeau un număr de 751 membrii, fiecare gardă având între 12-15 persoane. Ele erau conduse de subofițeri sau ofițeri români demobilizați de pe front sau de fruntași ai satelor.
In aceasta perioada,in data de 18 noiembrie,comunele românești aparținând plășii Carei au ținut o mare adunare populară în sala mare a primăriei Carei, în cadrul căreia s-au constituit „Consiliul Național Român” al plășii Carei ca și consiliile naționale române comunale.
Detalii despre desfășurarea adunării aflam de la Viorel Ciubotă,in cartea Vicariatul național român Carei, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1997, pp.83-85.
„” Poporul intonează imnul național român. După intonarea acestuia, convocatorul adunării, arhidiaconul Romulus Marchiș deschide adunarea invitând-o să aleagă ad-hoc un președinte și doi notari. Sunt aleși ca președinte arhidiaconul Romulus Marchiș iar ca notari Demetriu Coltău și Ambroziu Nicoară. Constituindu-se adunarea, președintele printr-o cuvântare însuflețitoare face cunoscute scopul adunării și semnificația consiliilor naționale române. După aceasta, adunarea depune jurământul de credință față de Consiliul Național Român Central, textul jurământului fiind citit de preotul Cornel Abrudan din Resighea.
După aceasta se constituie „Consiliul Național Român” în felul următor: președinte – arhidiaconul Romulus Marchiș, vicepreședinte – avocatul dr. Cornel Pop, notar – Demetriu Coltău, administratorul băncii ”Bihoreana”, membri: George Mureșan protopop în Moftinu Mic, Alexiu Pop protopop în Sanislău, Andrei Bogdan protopop în Portița, Cornel Bogdan preot în Resighea, Ambroziu Nicoară învățător, Alexandru Săucan casierul sucursalei băncii ”Bihoreana”, Valentin Vanca mecanic și locuitorii Vasile Mocanu din Dindești, Ioan Nylvan din Andrid, Iosif Szabo din Istrău, Iacob Moldovan din Moftinu Mic, Iuliu Pop din Simiclăuș, Ioan Naghi din Tiream, Aurel Boroș din Portița, George Lang din Resighea, George F. Indre din Vezendiu, Augustin Pișcorean din Domănești. Sanislăul și Ciumeștiul își vor comunica ulterior împuterniciții.
După aceasta s-au constituit consiliile naționale române comunale, atât cele locale cât și cele din imprejurimi; unde constituirea nu a fost realizabilă, constituirea acelora se va comunica ulterior consiliului național român de plasă. După aceasta dr. Ilie C. Barbul, președintele Consiliului Național Român Satu Mare, ține o cuvăntare cuprinzătoare, în care avertizează poporul asupra primejdiei exemplului ”bolșevic”, apoi cere funcționari români sau care vorbesc românește în toate ramurile justiției și administrației, recomandă a fi sprijinit Kalnay Gyula, secretarul comitelui suprem, pentru a fi numit comisar guvernamental al comitatului în locul comitelui suprem demisionat, care intotdeauna, fără deosebire de naționalitate, a ascultat cu politețe toate necazurile poporului.
După aceasta, rostesc cuvântări insuflețitoare preotul Cornel Abrudan din Resighea, învățătorul – locotenent Ioan Matei, preotul George Mureșan din Moftinu Mic, apoi dr. Cornel Pop vorbește, după trei ani și jumătate de prizonierat în Rusia, despre importanța revoluției și despre marile cuceriri generate de aceasta și socotind, pe baza dreptului la revoluție și autodeterminare, nedreaptă încorporarea forțată a poporului român sub jurisdicția episcopiei de Hajdudorog și ca participant la hotărârea adoptată în adunarea din 13 ale lunii curente ținută la Satu Mare, care a declarat nulă această episcopie în privința poporului român, nerecunoscându-i pe mai departe autoritatea, intezicându-li-se orice contact pe viitor cu episcopia de Hajdudorog, propune proclamarea unui vicaritat național român independent, subordonat doar Sf. Scaun apostolic de la Roma, pe durata cât se va realiza reincorporarea la vechile dieceze, având toate privilegiile care se cuvin, pe baza dreptului canonic, locțiitorilor de episcopi pe timpul cât scaunul episcopal e vacant, tuturor celor 46 de parohii românești, care au fost smulse din diecezele mamă și încorporate episcopiei de Hajdudorog ca urmare a falselor intrigi promovate de putredul regim politic trecut; face apel la dragostea și libertatea guvernului noii republici ungare; care dorește să garanteze tuturor popoarelor din țară libertatea religioasă și libera dezvoltare în spiritul dragostei și conlucrării pașnice ca și a comunității de simțăminte.
Adunarea populară primește această propunere cu un entuziasm de nedescris și, în acest sens, proclamă vicariatul național, român independent, alegând de vicar, în unanimitate, pe arhidiaconul din Carei Romulus Marchiș, căruia ii jură stimă si supunere obligatorie în chestiunile bisericești și confesionale și indică vicarului nou ales să raporteze aceste hotărâri consiliului de miniștri a republicii ungare și nunțiaturii apostolice în scopul recunoașterii legale și de drept a acestui vicariat; să-l înștiințeze pe fostul episcop de Hajdudorog și să emită în această privință o circulară către întregul popor și cler. După cuvintele lui Dumitru Coltău, adunarea pretinde restabilirea limbii române în toate școlile populare, restabilirea în cadrul gimnaziului local a catedrei de română și a religiei în limba română care fuseseră suspendate iar în școlile civile să fie înființate pe seama elevilor români catedră românească.
După aceștia, s-au înscris la cuvânt localnicii Valentin Vanca și Andrei Ilieș, care și-au exprimat adeziunea la hotărările adoptate împotriva episcopiei de Hajdudorog, după care arhidiaconul prezident, arată în cuvântul de încheiere, că înființarea gărzilor naționale române va fi executată de ofițeri aflați în subordinea căpitanului Cornel Savu, cu aportul comandamentului militar din Satu Mare, iar în final, între uralele ce răsunau aduce mulțumiri în mod public, pentru cedarea sălii de consiliu, primarului din localitate, adunarea luând sfârșit, în acordurile imnului românesc, într-o ordine exemplară.
După cum aflăm din surse competente, Consiliul Național Român nou înființat nu are alt țel, decât acele țeluri pentru realizarea cărora fiecare maghiar trebuie să-și dea sprijinul, ca fiecare cetățean maghiar să-și exercite în mod liber propria credință, șă-și poată folosi limba națională și ca cetățean egal al statului să-și poată trăi propria-i viață culturală, s-o dezvolte, ca în acest fel, pe baza comunității de simțăminte, de înțelegere și iubire cetățenească, contopindu-se într-un popor fericit, să ducem mai inainte cauza obștească a republicii populare.””
Un alt document,datat 28 noiembrie 1918,sub titlul Credentional, si cuprins in *** Ioan Popescu-Puțuri, Ștefan Pascu (coordonatori principali), 1918 la români-documentele unirii, volumul IX, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 35.,ne ofera date despre deputatii alesi a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
“”1918, noiembrie 28 Carăii Mari (cerc electoral).Credențional dat de colegiul electoral Carăii Mari pentru cinci deputați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918
Credențional
Subsemnații adeverim, că în cercul electoral al Carăilor Mari din comitatul Sătmar s-au ales azi ca delegați ai acestui cerc dnii: Dr. Cornel Pop, advocat, locuitor în Carăii Mari; Corneliu Abrudan, paroh, locuitor în Resighea; Valentin Vanca, mașinist, locuitor în Carăii Mari; F. George Indre, econom-posesor în Vezend; aleși cu unanimitate.
Drept-ce susnumiții delegați sunt prin aceasta autorizați a lua parte cu vot decisive la Marea Adunare Națională Română ce se va convoca prin Consiliul Central Național Român, în numele tuturor românilor din acest cerc electoral și la alta Mari Adunări Naționale Române, care eventual o să mai fie convocate în decursul anului acestuia ori în anul următor și a contribui cu votul lor la deciderea asupra sorții viitoare a neamului românesc din Transilvania, Ungaria și Banatul Timișan.
Dat din colegiul electoral al cercului electoral Carăii Mari ținut în ziua de 28 Noiembrie 1918.
Semnează documentul: Romul Marchiș, președinte; Ștefan Tășnădan, notar; Aurel Boroș, locuitor în Portița; Vasile Moca, locuitor în Dindești; Iosif Pop, locuitor în Ciumești; Ioan Pop, locuitor în Carăi; Ioan Nilvan, locuitor în Andrid; Iuliu Pop, locuitor în Crasna-Simiclăuș; Ioan Nagy, locuitor în Tiream; Ludovic Tier, locuitor în Vezend; Ioan Rațiu, locuitor în Istrău; Demetriu Pop, locuitor în Sanislău.***
Vineri,28 noiembrie 2014,în sala de expoziții de la parterul castelului,va fi vernisată expoziția ”Marea Unire și Careienii”, care invocă personalitățile reprezentative ale luptei pentru Unire din zona Careiului.Tot vineri,de la ora 18,00,va avea loc in sala mare a castelului un spectacol omagial dedicat Zilei Naționale a României.
Daniela Ciută
