Afirmația că, greu mai găsești un loc unde să te relaxezi în orașul nostru este și acum actuală. Un grup de turiști olandezi hotărâți să petreacă o seară la un local din centrul urbei noastre, au avut parte de mai multe surprize neplăcute.
Ei fiind toți olandezi, doar unul dintre ei vorbea puțin în limba română, dar ce credeți că asta i-a ajutat? Ospatara nu a vrut nici în ruptul capului să le vorbească în limba țării noaste, însistând spunând turiștii cu o limbă” neplăcută care suna a sunete de elefant”. Care o fi acea limbă, vă lasăm să ghiciți voi, ceea ce este grav, ospătăreasa nu a dat dovadă de bun simț indiferent din ce etnie făcea parte.
Nici la capitolul curățenie acel local nu stătea deloc bine, nici n-am fi crezut că în plin centrul orașului într-o țară europeană poți da peste așa ceva.
Baia era pur și simplu inundată cu o mâzgă grețoasă și pestilențială, astfel că nu aveai nicio șansă să ajungi la cabină sau la chiuvetă, numai dacă îți asumai riscul de a-ți umple pantofii cu borhotul ăla groaznic.
Ți se face scârbă doar când îți povestește cineva, dar dacă vedem cu ochii noștri. Nici nu mai are rost să ne întrebăm de când n-a mai călcat un control pe acolo, că nici nu știe în ce ar călca dacă s-ar aventura să intre în buda localului
În orice caz este greu de crezut că nările inspectorilor de tot felul, ar putea fi chiar atât de înfundate. Ori este destul să li se acopere ochii? Dacă la toate acestea mai adăugăm amănuntul că prețul consumației era la nivelul cluburilor de mari fițe, nesimțirea ospatarei și refuzul de a vorbi limba română, veți înțelege și dumneavoastră cam cum acționează legea compensației inverse.
De-a lungul vremii, noi am tot scris despre faptul că prin Satu Mare sunt multe lucruri care nu prea miros a bine, serviciile sunt de nota doi, nesimțirea la ea acasă, dar n-am crezut că vom avea și dovada materială a putorii la modul propiu.
