Prin centrul urbei, au apărut iar nișe indivizi dubioși care racolează tinerele ca să le facă așa zise, „fotomodele”. Ţintele racolatorilor de modele de pe stradă sunt, în general, fetele tinere şi copiii. Ambele categorii sunt mai sensibile la promisiunile care par coborâte din rai. Fetele visează să devină modele şi sunt încântate că dorinţa li se poate îndeplini mai uşor decât au crezut vreodată.
Părinţii nu pot rezista rugăminţilor copiilor, care se simt flataţi de complimentele făcute de racolatori. Se duc la sediu. Şi sunt cuceriţi de viaţa frumoasă care li se aşterne în faţă. Vor primi între 300 și 500 de lei pe oră. Tot ce le trebuie acum este acordul ”modelului”, respectiv plata unei taxe simbolice de 140 de lei. Semnează, dau banii, fără să analizeze problema în profunzime. Problema este conştientizată abia după ce telefonul aşteptat de la agenţia-minune nu vine luni bune după data stabilită la semnarea contractului. Atunci realizează că nu vor mai fi sunaţi niciodată şi că au fost ţepuiţi de ”agenţiile de modele”.
În urmă cu puțin timp, presa locală deconspira un așa-zis grup de ”recrutori de fotomodele”, niște indivizi bine îmbrăcați, zâmbitori și foarte amabili, care-și făceau veacul prin Centrul Nou.
Autoritățile, ridică din umeri. „Problema este că numărul plângerilor este nesemnificativ, sub 10. Şi ştiti de ce? Naivitatea oamenilor care dau acea sumă de bani şi semnează acel contract se opreşte la a accepta ca au pierdut-o si se resemnează. Nu vor să se complice, de ruşine. Li se pune în faţă un contract de mult prea multe pagini, pe care nu-l citesc în totalitate, din virtutea inerţiei îl semnează şi după … le este de ajuns că au fost înşelaţi, nu mai au curajul să înfrunte ce au făcut”.
Întrebarea este următoarea, oare de ce alți oameni își rup oasele pe la diverse locuri de muncă și se enervează cu tot felul de șefi dobitoci, cand afacerile ilegale cresc, culmea cu nepăsarea celor care ar trebui să le stopeze?
Mai avem mult de învățat, tot blamăm încolo și încoace occidentul. Fraților suntem departe până să ajungem să ne numim „europeni”.
