vineri, martie 29, 2024
AcasăEditorialEditorial - Avem sau n-avem astăzi opoziție?

Editorial – Avem sau n-avem astăzi opoziție?

editorialjsm

Una dintre întrebările care survin cu o oarecareconsecvență pe buzele comentatorilor fenomenului politic românesc este dacă, laora actuală, avem ori n-avem ceea ce se numește opoziție. O întrebare la carevom încerca și noi să răspundem în cele ce urmează.

Desigur, cel puțin din punct de vedere formal, eaexistă în formele consacrate ale statului de drept, adică prin partide cuasemenea orientare, prin reprezentarea lor parlamentară, prin vocile lorautorizate. Se mai adaugă, în principiu, presa, societatea civilă, opiniapublică și, poate, vocea spontană a cetățeanului, care suplinește adesea ceeace formele specializate ale democrației instituționalizate ar trebui să asumeși să exprime.

Toate bune și frumoase, dar toate formele mai susevocate tind cam de multișor și cu deosebire în ultima perioadă să vegeteze cuo consecvență, cum se spune, demnă de o cauză mai bună. Să vedem!

Partidele de opoziție, adică ”marele” PNL, că dealtele nu se prea aude în ultima perioadă, pare cuprins de o apatie și odecepție perene. După ce a constatat că majoritatea ipotetică în măsură sărăstoarne guvernul actual nu se prea conturează, mai ales după priponirea luiVanghelie, a depus liniștit armele legănându-se apoi în dulci reverii despre unipotetic moment mai favorabil pe care destinul sau pronia cerească îl va aducecândva în viitor pentru împlinirea aspirațiilor sale.

De fapt, probabil că peneliștii s-au consolat cufaptul că vor gusta fructele dulci ale guvernării doar la sorocul legiuit,adică în 2016. Un lucru care nu va veni nicidecum de la sine. Am spune, văzândofensiva discretă, dar consecventă a lui Victor Ponta și al partidului său,uneori chiar cu armele adversarilor, că victoria PNL nu este defel sigură, nicimăcar probabilă. Am putea spune că dimpotrivă, ținând cont și de abulia în carese complace și noul președinte de la Cotroceni. Un președinte care pare nu vreasă intre în conflicte cu nimic și cu nimeni, ca apa sfințită.

De fapt, mai ales în aripa ”vechiul PNL”, credem cămai stăruie încă un climat de înțelegere și dragoste frățească față de foștiicolegi din USL, care îi determină să îndulcească atitudinile și acțiunile pecare ar trebui să le producă în calitatea lor de opozanți. În ce priveștefostul PDL, s-ar zice că o parte a liderilor săi aplică politica struțului,fiind anesteziați de groaza care o răspândește DNA și preferă să se ascundă submasă în speranța că lumea va uita de ei.

Presa, pe de altă parte, se zbate în dificultățifinanciare care creează și ele servituți. Societatea civilă este anemiată demarile decepții pe care le-a trăit sub ”domniile” lui Constantinescu șiBăsescu. Opinia publică a intrat în moarte clinică și așteaptă să vină cineva,poate tot providența, s-o resusciteze și s-o repună în funcție. Suntem din nouîn stadiul mămăligii care nu explodează.

Care sunt șansele ca această stare de lucruri să seschimbe? Ele sunt mici, dar nu inexistente. S-a văzut cu ocaziaprezidențialelor că scânteia poate să izbucnească de unde nu te aștepți. Atuncia fost din zona diasporei. Pe viitor poate să izbucnească de altundeva. Saupoate să nu izbucnească defel. Un lucru ceva mai probabil.

În orice caz, opozanții, dacă mai există și dacă vorsă mai însemne ceva, așteaptă degeaba darul zeilor. Ei trebuie să acționeze, săriște, să-și asume condiția ingrată a celui care cârtește, căci altminteri vorrămâne de-a pururi niște triști veleitari.

Mihail Fodor

- Advertisment -spot_img

Cele mai populare

Comentarii recente