Unul din cele mai ciudate partide din România s-a dovedit a fi minuscula formațiune politică a lui Dan Voiculescu, Partidul Conservator.
La drept vorbind, Voiculescu nu și-a măsurat forțele politice în nicio confruntare electorală de unul singur, și bine a făcut.
În condiții normale, un partid care beneficiază de câteva posturi de televiziune de maximă audiență, ar trebui să fie situat în zona superioară a preferințelor electoratului.
Din păcate, toate zbaterile voiculesciene în acest sens au fost sortite eșecului. Cu figura lui crocodiloasă, cu vocea tărăgănată și gâjâită, Voiculescu n-a putut să ajungă niciodată la inima românilor.
Într-un târziu, când și-a dat seama de asta, bătrânul afacerist capitalist, dar cu vene autentic comuniste, a încercat mărunte diversiuni imagologice gen, Codruț Șereș, ori mai nou, Daniel Constantin.
Nici trucurile acestea nu s-au bucurat de prea mult succes, așa că Partidul Conservator a fost mai mereu obligat să intre în tot felul de combinații politice, în cadrul ademenitoarei operațiuni „Ecran contra Voturi”.
PC s-a aliat cu tot ce i-a ieșit în cale. Dar pe cât de repede se alia, tot pe atât de fulgerător se și supăra și ieșea din alianțe, cu surle și trâmbițe.
Oamenii lui Voiculescu s-au lipit de PDSR, apoi iarăși de PSD, de PDL, încă o dată de PSD, și într-un final de PNL.
Numai că nici mariajul liberalo – conservator n-a fost ferit de un implacabil divorț. Conservatorii au denunțat și alianța PNL – PC, amenințând că vor participa la alegerile europarlamentare, de capul lor.
Ideea nici n-ar fi proastă, măcar ar avea și conservatorii, într-un târziu, o valorizare exactă a propriului potențial electoral.
Defapt, numele Partidului Conservator este indisolubil legat de cel al lui Dan Voiculescu și prin extensie, al „Antenelor”. Până la urmă, televiziunile sunt singura zestre reală a conservatorilor, fără ele, partidul acesta ar fi dispărut demult, așa cum s-au topit în neant, partide mult mai importante decât acesta.
Pe cât de bun strateg financiar s-a dovedit a fi Dan Voiculescu, pe atât de prost tactician politic este, semn că în viață nu le poți avea chiar pe toate.
Desigur, soarta PC nu este amenințată atâta vreme cât „Antenele” mai contează. Se vede treaba că televiziunile sunt necesare dar nu și suficiente. Acestea pot acoperi lipsa cronică de voturi dar nici într-un caz nu pot substitui o formațiune politică de succes.
S-a mai văzut că vedetele media care au intrat în politică, n-au mai performat ca și pe sticlă.
Cu toate acestea, aflat în acută criză de personal politic, Voiculescu se gândește deja să-l scoată la înaintare pe imberbul Mihai Gâdea, un om de televiziune carismatic dar incisiv.
Ce nu știe Dan Voiculescu este aceea că una e să pui întrebări dificile și astringente invitaților din studio și cu totul alta e să răspunzi tu însuți la ele. Pentru că un om politic adevărat trebuie să dea răspunsuri, să ofere soluții viabile. Să cunoască mecanismele intime ale funcționării societății, ori nu este cazul lui Gâdea.
Aidoma situației de la Centru, nici la Satu Mare lucrurile nu stau mai bine. Nu trebuie să uităm că la PC n-au mai fost alegeri la nivel de județ de peste un deceniu, iar actualul lider, Cristian Smadu, este un cvasi-necunoscut în lumea politicii, iar prezența sa meteorică în fruntea companiei naționale aeriene nu i-a adus un plus de notorietate.
Acest partid este condamnat tot timpul să paraziteze organisme politice mult mai viabile, altfel ar dispărea cât ai zice pește. Dar nici acest concubinaj ipostaziat în dese schimbări de domicilii politice nu poate să țină la nesfârșit. Și după cum stau lucrurile, vremea unor astfel de improvizații se apropie de sfârșit.
Dacă cineva i-ar lua lui Voiculescu televiziunile, ar păți la fel ca Dan Diaconescu, măcar că acesta a reușit – doar cu OTV – să ajungă pe la 15%. Dar momentul surprizelor politice încă este destul de departe.
Felician POP